Merci, Alina. Cu ajutorul tau pot asadar sa atasez ferm Q.E.D. (sau C.C.T.D, sa fim in peisaj autohton) la ceea ce spuneam mai jos “…deci iarasi o competenta in cercetare empirica, unde, cum spuneam si in comentarii precedente, eu vad lacune destul de mari in Romania“. 🙂

In ceea ce ma priveste, tot ce-am publicat pana acum (in “Economics of Transition” si “Emerging Markets Finance and Trade”) sau ce am in lucru in prezent (un IZA Discussion Paper si altele) se datoreaza exclusiv studiilor mele din strainatate. Metodele pe care le folosesc (IV, DiD, Matching s.a.m.d.) sunt toate invatate inafara (la Uni Mannheim sau Uni Konstanz). Din cate stiu, in Romania nici nu exista cursuri de „Program Evaluation” in cadrul universitatilor. Nu am verificat asta la fiecare facultate de economie, dar oricum, nu am gasit/citit niciun articol pe microeconometrie aplicata a vreunui autor cu afiliere si pregatire (doar) in Romania. De aceea, majoritatea colaboratorilor mei sunt dinafara (de nevoie). Mi-as dori sa colaborez si cu cercetatori din Romania, dar inca nu am gasit pe cineva cu care lucrez asa cum se lucreaza in domeniul meu. Chiar sa existe in Romania cele mai bune date, nu cred ca cineva din Romania, pregatit doar aici, ar sti sa le utilizeze corespunzator in analize care sa fie relevante pentru politici economice si care sa fie publicabile in reviste consacrate.

O solutie (sau, cel putin, o parte a ei) ar fi introducerea acestor cursuri in programa facultatilor. Iar manualele folosite sa fie cele deja clasice (Mastering Metrics, MHE…), nu „suporturi de curs” autohtone. Ca sa nu mai spun, la facultatile de economie din Romania, SPSS-ul este inca cel mai utilizat software de analiza date. Am avut o data initiativa de a tine un curs de Stata, dar fara succes.

As dori sa imi cer scuze de la domnul Mircea pentru “tovaras”. Am inteles acum din explicatiile dumnealui din comentarii despre ce dorea sa scrie.
Totusi as dori sa ii atrag atentia ca actualizarea postului sau cu acea explicatie de la * nu e in conformitate cu ce declara in comentarii. In explicatia de la * domnul Mircea nu iese din starea de inconstienta initiala, adica “Ce înseamnă “cercetare de calitate” poate fi subiectiv și nu toți cititorii vor fi de acord cu definiția pe care o voi folosi în continuare.” Cum, DOMNULE Mircea, “ce inseamna calitate de cercetare e subiectiv”. Pai spuneati ca “vag” nu e bine. “Subiectiv” e bine? Mai putin “vag”? Ma iertati, dar tocmai aici e buba in Romania. Tocmai aici e buba peste tot!

Da, sunt de acord ca acest fir de discutie e un pic deviant de la topicul initial insa raspunde partial la intrebarea din titlul chiar daca situatia e valabila si in alte domenii.
Dupa ce am verificat, se pare intradevar ca la ASE avem o bucata din JSTOR (Business Collection I & II: http://www.biblioteca.ase.ro/index.php/resurseelectronice/61-resursejstor) achizitionat nu prin ANELIS. Tot ce e prin ANELIS e disponibil pentru multe dintre universitatile din Romania. Insa acolo problema e (de ex. la ScienceDirect) accesul e la resursele recente si nu la cele ceva mai vechi (15-20 de ani). Mai greu e cu astfel de articole pentru ca la cele recente, asa cum spuneam daca scrii direct autorilor ai sanse mari. Dar daca autorii nu aveau email sau sunt decedati…

Da, este una din problemele cunoscute (si voi la ASE daca aveti totusi Jstor stati mult mai bine decat alte universitati din tara, crois-mois…), un mic detaliu dar cu implicatii deloc neglijabile, si aveam planificat sa scriu (si) despre asta. Am prieteni din Romania, nu toti economisti, carora le trimit eu lucrari de care au nevoie, de exemplu… exact cum zici si tu.
DAR ce vreau sa sugerez tuturor (inter alia si lui Victor si chiar lui Dr Pi cu, mai nou, declaratiile sale publice de dragoste 🙂 btw, raspunsul fiind EVIDENT, nu e nevoie sa il mai repetam…) este sa HOLD YOUR HORSES pentru ca deja divagam enorm de la tema lui Mircea de aici. Notati toate ideile astea pentru ca in viitor (voi/vom incerca sa il facem “viitor apropiat”) vor veni alte posturi mai direct si mai detaliat pe subiectele astea. Eu raman la parerea ca Mircea a creat potential o confuzie enorma aici (inclusiv cu re-deschiderea intregii cutii a Pandorei) cu doua teme separate si ca tema lui principala este despre cercetarea CU DATE DIN ROMANIA. Confuzia nu ajuta pe nimeni. THEREFORE eventualele comentarii viitoare de aici ar trebui sa se rezume la idei legate de cercetarea despre Romania, unde evident ar fi mult mai mult de discutat (si se va discuta de altfel si cu alta ocazie, mai mult ca sigur).

Sebster,
Have I told you lately that I love you?… You fill my life with LAUGHTER and somehow you make it better… Ease my troubles that’s what you do! 😆
Daca nu stie nimeni altul, am permisiune sa divulg cat face (CACA-MACA)^2? 😆

Sunt de asemenea de acord ca intr-un mediu academic, chiar si din Romania, stimulii pt o activ. de cercetare rezonabila sunt mai mult decat de natura financiara. Avem nenumarati profesori cu venituri la nivelul univ. din vest (pot fi vazute declaratii de avere pe internet, sunt publice), si isi “aloca” zero lei pentru dezvoltarea lor profesionala (“zero” participari la conferinte serioase, zero articole publicate in jurnale rezonabile…). Acesti profesori au de regula si functii de conducere, prin urmare nu vor “cere” nici subalternilor ceea ce domniilor lor nu fac. D-l Sebi are mare dreptate cand spune (asa pe sleau) ca este foarte importanta structura ierarhica; astfel si fondurile (cate o fi ele) vor fi directionate acolo unde exista potential de crestere si nu in gauri negre.

Scepticismul e oricand sanatos, Marius, dar aici e si/ mai mult vorba de informatie… cred. Inter alia, am mai scris si eu si altii pe acest tip de topic, si asta si acum 10+ ani. Mais bon, nu o sa rezolvam scepticismul asta intr-o serie de comentarii care fac si divagatie de la subiectul principal, si nici nu am de gand sa-ti fac morala ca nu ti-ai facut temele. 🙂 BTW, vezi si stirile recente, salariile de baza in cercetare vor fi crescute, avem prim-ministri si mai nou chiar presedinti promitand astea. Daca in rest nimic nu se rezolva, asta va rezolva insa exact caca-maca… eventual la patrat. 🙂
Singurul lucru pe care il adaug de data asta (restul ramane de rezolvat prin viitoare articole unde sa facem analize detaliate) este ca partea pecuniara pentru noi cei din academe este mai putin importanta decat pentru altii (altfel multi dintre noi eram in afara academe-ului). Deci gandeste-te la o oferta ca la un pachet intreg de (dis)amenities. Una dintre ele e ca nimeni intreg la cap nu ar suporta superiori care au publicat doar in Amfiteatru Economic & the like. 🙂

De acord ca întâi trebuie rezolvată structura de incentives.
In lipsa unor exemple concrete, imi rezerv dreptul sa fiu sceptic in legătura cu ce se va întâmpla dupa in absenta unei politici de finanțare mult mai susținute. Nu cred ca fondurile din afara vor veni asa ușor si repede înainte sa vina oamenii/publicațiile. Si chiar daca as fi de acord cu afirmația ta condiționala (“Controlling for salary…”), oamenii nu iau decizii de cariera excluzând factorul financiar. Deci pentru granturi ai nevoie de oameni competenti (o masa critica!!), pe care trebuie sa-i atragi înainte.
Bineînțeles, accept ca pot avea informații eronate asupra a cum sta situația de fapt. Admit ca poate sunt si subiectiv, si privesc lucrurile prin perspectiva job marketului prin care am trecut recent. Help me update my prior then 🙂 un articol de la Cristi Litan ar fi binevenit.