Da, desi careful la Mankiw… Eu am o impresie mult mai buna despre Mankiw decat multi alti economisti pe care ii stiu (si in particular, chiar imi plac, in genere, ‘Principiile’ sale), dar e departe, as spune, de a intelege lucrurile atat de impartial, academic, nepartinic, ca si Rodrik (sau, si mai bine, Deaton, sa il luam exemplu chiar pe Nobelistul recent: un exemplu de urmat pentru toti economistii). Concret, vezi cum se mentine regula nr. 10 a lui Mankiw…

Monsieur Dr Pi: cum ziceam, intreaba si ti se va explica. 🙂
Modul meu de a interpreta acea “porunca” este ca *nimeni* (economist sau nu) nu e suficient de inteligent pentru explicatii coerente ale unor modele si mecanisme tinand de realitatile economice/ sociale fara a folosi un limbaj foarte clar, logic, matematic… Tocmai aici erau problemele cu cartile lui Keynes de exemplu (sau ale lui Schumpeter, sa luam si pe cineva asociat de obicei cu ideologia opusa – iarasi fara vreun model formal), in cazul carora lumea si acum dezbate ce dorea autorul sa spuna (e.g., pana nu a explicat Hicks intr-un articol din Econometrica ce a vrut Keynes sa zica, lumea de fapt nici nu realizase despre ce e vorba, fara ambiguitati…). Deci matematica folosita de economisti este necesara pentru coerenta si claritate, asta vrea Rodrik sa transmita. Nu e vorba ca economistii ar vrea sa iasa in evidenta (‘show off’) prin maiestria lor de a utiliza matematica (desi, evident, de asteptat sa existe si acolo diferente, eterogenitate, in capacitatea unora si a altora de a folosi si de a intelege acel aparat matematic de baza…). De altfel, matematica folosita in Economie este epsilon, minimalistica, relativ la ceea ce se foloseste—sa luam ceva comun intre noi cel putin pana la un moment dat—in Fizica Teoretica. Cu toata modestia posibila aici… 🙂
Cu toate aceastea, si asta e motivul pentru care apare ca “porunca” intre cele 10 pentru non-economisti, lumea din afara Econ academe-ului, de exemplu cei din alte stiinte sociale (dar si multi din afara academe-ului, in genere), au de obicei probleme cu “matematizarea excesiva”, cum o numesc ei, a Economiei; ideea este insa, dupa cum am vazut mai sus, ca matematizarea asta este necesara, nu este acolo din alte motive, nu este excesiva. De altfel, si alte stiinte sociale au realizat ca pot castiga mult in claritate si coerenta daca folosesc acest limbaj matematic, motiv pentru care multe studii din, e.g., Stiinte Politice au devenit mai nou destul de “matematizate”. Bineinteles, ‘matematizarea’ nu trebuie folosita/ invocata in incercarea de a ascunde de fapt supozitii critice nerealiste (Romer a inceput mai nou sa atace o serie de alti economisti, inclusiv nume ‘mari’ in disciplina, precum Prescott, Lucas, etc, pe motiv de asa-numita “mathiness” in studiile lor…), etc etc etc, dar am face deja o prea mare digresiune daca intram acum si acolo. Cartea are multe detalii si exemple concrete.