Mitul ‘’Temelor pentru acasă’’ vs. Performanța școlară

Cea mai mare parte din timpul petrecut de elevi în afara programului școlar este dedicată temelor. Inclusiv în vacanțe și la sfârșit de săptămână, “tema pentru acasă” este, în general, un subiect omniprezent în familiile cu școlari din România.

În clasamentul țărilor participante la studiul PISA (Programme for International Student Assessment) din anul 2012, România se poziționează pe locul 6 în topul țărilor cu numărul cel mai mare de ore pe săptămână alocate temelor pentru acasă, pe primele locuri situându-se Shanghai – China, Rusia și Singapore. În partea inferioară a acestui clasament se află Finlanda și Coreea de Sud (Sursa graficului).

ClasamentAșa cum se poate observa, extremitățile acestei ierarhii sunt marcate de unele țări care se înregistrează scoruri de top la testele PISA, dar care, în ceea ce privește numărul de ore alocat temelor pentru acasă, sunt la poluri opuse. Fără însă a ne propune să tragem vreo concluzie în ceea ce privește legătura (în caz că aceasta există) între timpul petrecut acasă cu temele primite la școală și performanța la testul PISA, nu putem să nu remarcăm discrepanța dintre scorul mic obținut de elevii români la testele PISA și numărul de ore pe care aceștia le dedică temelor pentru acasă.

Oare scopul acestor teme nu ar trebui să fie tocmai acela de a contribui la îmbunătățirea performanței școlare? Nu este, în acest sens, numărul de ore alocat temelor prea mare în cazul elevilor români? Există un număr optim de ore ce trebuie alocat temelor pentru acasă? Sau, mai important, oare prea multe teme nu pot să afecteze negativ performanța elevului?

Studiile de specialitate (din literatura economică), dealtfel, relativ reduse ca număr, în care se analizează impactul temelor asupra rezultatelor școlare, prezintă rezultate contradictorii. De exemplu, este general acceptat faptul că temele pentru acasă au un impact pozitiv și semnificativ asupra performanței la matematică (Eren și Henderson, 2011; Aksoi și Link, 2000; Gustafsson, 2013). În schimb, pentru alte discipline (cum ar fi Știință, Lectură, Istorie), mai multe teme nu au niciun impact asupra rezultatelor școlare (Eren și Henderson, 2011).

Pentru România însă, datele din ultimul studiu PISA arată că o alocare de timp mai mare pentru efectuarea temelor acasă este slab corelată cu o performanță mai bună la matematică (OECD, 2014).

Rezultatele cele mai interesante și importante, pe care decidenții din domeniul educației ar trebui să le aibă în vedere, sunt cele care arată că un număr mare de teme poate avea inclusiv un impact negativ asupra lor. Bunăoară, s-a arătat că temele pentru acasă pot contribui doar la îmbunătățirea rezultatelor elevilor care provin dintr-un mediu socio-economic favorabil, în timp ce pentru elevii din familii dezavantaje din punct de vedere socio-economic, nu este în niciun fel afectată performanța școlară (Rønning, 2011).

Astfel, prin faptul că elevii beneficiază diferit de un volum mare de teme, decalajele între elevii care provin din medii familiale diferite se măresc, potențând dezavantajele care deja există la începutul școlarizării (Cunha și Heckman, 2007). Prin urmare, școala, în loc să contribuie la atenuarea inegalităților care există între copii, dimpotrivă, le poate accentua. Acest aspect este deosebit de important pentru România, unde, așa cum arată datele de la PISA 2012, elevii care provin din medii socio-economice defavorabile petrec mult mai puțin timp cu temele pentru acasă decât cei din familii avantajate socio-economic (OECD, 2014).

Pe de altă parte, studii recente, cum este cel al lui Galloway, Conner și Pope (2013), arată că, de la un anumit punct, până și elevii ce provin din medii privilegiate socio-economic pot fi afectați negativ de un volum mare de teme. Elevii din școlile care promovează un mediu de învățare competitiv, cu standarde înalte de performanță și implicare, au un risc mai mare de a fi afectați de un volum mare de teme, acestea constituind o sursă de stres, de epuizare și de izolare față de prieteni și familie. Conform acestui studiu, care analizează efectele temelor asupra elevilor de liceu, o alocare mai mare de 2 ore pe zi pentru teme poate fi contraproductivă, cu efecte negative pe termen mediu și lung.

În România, au existat unele inițiative, mai ales din partea părinților (Sursa), prin care s-a solicitat Ministerului Educației ca elevii să nu mai primească teme pentru acasă. În răspunsul oficial se sublinia faptul că: “Potrivit metodologiilor de predare, timpul alocat efectuării temelor pentru ziua următoare nu trebuie să depășească 2 ore (ritm normal/mediu de lucru) la clasele primare și 3 ore la clasele gimnaziale”.

Această normă de 2, 3 ore pe zi contrastează puternic cu recomandările unor experți din străinătate. De exemplu, Harris Cooper de la Universitatea Duke (link), recomandă ca elevii să petreacă cu temele pentru acasă echivalentul a 10 minute pe zi, corespunzător fiecărui nivel de clasă. Mai exact, un elev de clasa I ar trebui să dedice 10 minute pe zi efectuării temelor, în timp ce un elev de clasa a IV-a 40 de minute pe zi.

Atât din datele oficiale, așa cum sunt ele reflectate de studiul PISA, cât și din rezultatele cercetărilor științifice, este evident faptul că în România temele pentru acasă trebuie să reprezinte o „temă” și pentru decidenții educaționali. Doar prin modificarea unor proceduri de predare – o măsură politică la îndemână, ce nu implică resurse financiare – se poate contribui la reducerea inegalităților, precum și la îmbunătățirea stării de bine a elevilor, pentru care temele sunt percepute drept o corvoadă, și care îi împiedică să se dedice, de exemplu, unor activități extracurriculare, de care ar avea mult mai mult de beneficiat, pe termen mediu și lung.

Bibliografie:

Aksoy, T. și Link, C. R. (2000), ‘A panel analysis of student mathematics achievement in the in the 1990s: does increasing the amount of time in learning activities affect math achievement? ‘, Economics of Education Review 19, 261 – 277.

Cunha, F. și Heckman, J. (2007), ‘The technology of skill formation’, Technical report, National Bureau of Economic Research.

Eren, O. și Henderson, D. J. (2011), ‘Are we wasting our children’s time by giving them more homework?’,  Economics of Education Review 30(5), 950 – 961.

Galloway, M.; Conner, J. și Pope, D. (2013), ‘Nonacademic Effects of Homework in Privileged, High-Performing High Schools’, The Journal of Experimental Education 81(4), 490-510.

Gustafsson, J.-E. (2013), ‘Causal inference in educational effectiveness research: a comparison of three methods to investigate effects of homework on student achievement’, School Effectiveness and School Improvement 24(3), 275-295.

OECD (2014), Pisa in Focus, 2014/12.

Rønning, M. (2011), ‘Who benefits from homework assignments? ‘, Economics of Education Review 30(1), 55 – 64.

4 thoughts on “Mitul ‘’Temelor pentru acasă’’ vs. Performanța școlară”

  1. Temele au devenit o corvoadă pentru elevi din cauza unor cadre didactice care nu dozează corespunzător această sarcină a elevului. Oricum, noua modă este ca elevul să petrecă tot mai mult timp la școală… Tot mai mulți părinți optează pentru after school în ideea că astfel „scapă” dumnealor de școală…

  2. Mulțumesc pentru comentarii!

    Toate studiile pe care le-am citit până în prezent (unele au fost citate în postare – în special cele care au evidențiat efecte de tip cauzal, nu doar corelație) au arătat că temele, în general, nu îmbunătățesc rezultatele școlare în cazul elevilor din ciclul primar, dimpotrivă, pot genera efecte negative (limitarea timpului pentru alte activități, surmenaj, chiar probleme de sănătate). Un rol benefic al temelor a fost evidențiat doar pentru elevii din clase mai mari.

    În Finlanda, de exemplu, nu se dau teme în primii ani de școală. În schimb, se pune mult accent pe lectura, la școală și acasă, o îmbunătățire a acestei abilități având efecte pozitive și asupra performanței în alte discipline (matematică, științe).

    În ceea ce privește conținutul temelor, studii recente din neurologie, prin care se investighează cum funcționează creierul la diferite categorii de vârstă și în diferite contexte, au arătat că la vârsta școlarilor din ciclul primar creierul asimilează cel mai bine acea informație care poate fi legată de ceea ce acel individ știe deja. În acest sens, temele sau sarcinile de lucru în primii ani de școală ar trebui să se axeze pe recunoaștere, pe reproducere, pe lucruri stocate deja în memorie. Din acest motiv, sunt total contraindicate temele menite a remedia ceea ce nu s-a făcut (deloc sau doar parțial) la școală (Sursa: http://www.livescience.com/19379-homework-bad-kids.html).

    La vârste mai mari, de abia, se recomandă teme unde elevului i se poate cere înțelegerea unui text nou, interpretare, rezolvare de probleme, redactare de rezumate, rapoarte etc. Din păcate, la noi, astfel de sarcini se cer încă din ciclul primar.

  3. Stimata Alina Botezat,
    Ma bucur sa citesc un articol bun despre curricula scolara din Romania si cred ca problemele ei nu mediatizate destul!
    Comentatorul precedent a ridicat deja aspectul despre care as vrea sa va intreb si eu daca putem vorbi la modul absolut despre teme pentru acasa sau ar trebui sa nuantam in functie de tipul de disciplina scolara, in functie de tipde tema, in functie de an scolar, sau chiar functie de nivelul clasei respective. Nu sunt specialist si nici parinte de scolar, dar opinez ca exista multe diferente si o regula generala pentru tote situatiile nu s poate. Ce spun studiile despre aceste aspecte?
    Va mltumesc!

  4. Nu este vorba in primul rind de tipul de tema si nu de timpul necesar efectuarii acesteia?Ca parinte sint destul de obisnuit cu enorma cantitate de teme pe care o primesc copiii acasa. Sint de acord ca este obositoare si contraproductiva. Pe de alta parte, nu sint impotriva unor teme care sa ia mai mult timp, dar care sa angajeze copilul in mod creativ. De exemplu, o compunere care poate o ora nu mi se pare un lucru prost conceput.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *