Institutul Roman pentru Economie si Finante. Sau despre ce poate face Banca Nationala pentru excelenta in Stiintele Economice din Romania

Acest articol este un prim episod dintr-un serial Blog EconAcademia pe tema “Catre excelenta in cercetarea si educatia in Stiintele Economice din Romania”.

Preambul

Daca problemele aparent-perene ale cercetarii si invatamantului superior din Romania sunt cunoscute si mult comentate[1] , exista putine discutii asupra unor solutii practice,  implementabile pe termen scurt si mediu, la aceste probleme.  Voi incerca prin urmare, intr-un “serial” de cateva articole (ordinea si numarul lor fiind decise pe parcurs), in expectanta scurte si concise, sa introduc cateva din aceste solutii concrete, realiste (in particular, de multe ori deja implementate cu succes, sub o forma sau alta, in alte parti), care ar putea mult imbunatati, intr-un timp relativ scurt, situatia cercetarii si invatamantului superior din Stiintele Economice, din interiorul Romaniei. Unele din aceste solutii ar putea fi potrivite si implementabile si pentru alte stiinte care au reprezentanti in institutii si universitati din Romania, dar ma voi limita aici strict la stiinta in care activez (incurajez insa extrapolarile si sunt deschis la analogii si generalizari– chiar aici in sectiunea de comentarii de pe blog). Solutiile propuse in aceste articole nu se pretind independente sau exhaustive si sunt sanse mari sa fie perfectibile; numitorul lor comun este insa ca se pot implementa intr-un termen relativ scurt, conform unor “retete” cunoscute, aplicate cu succes in alte parti din Europa sau aiurea. In acelasi timp, unele din solutiile care vor fi prezentate aici sunt menite a rezolva probleme “mai mici”, sau pentru a constitui prime etape, daca vreti “rampe de lansare”, ale altor solutii ulterioare mai ample[2], in timp ce altele de la bun inceput afecteaza potential re-organizarea/ re-adaptarea unor parti substantiale ale sistemului actual de cercetare/invatamant superior din Stiintele Economice.

Nota bene. Voi presupune in cele ce urmeaza ca telul comun al majoritatii celor care au interese in acest context (=“stakeholders”) este ca Stiintele Economice din Romania sa ajunga competitive la nivel international, atat din punct de vedere al rezultatelor cercetarii, cat si din punct de vedere al educarii generatiilor noi de economisti, asta pentru a nu exista dubii asupra a ceea ce se doreste “maximizat” aici.

Institutul Roman pentru Economie si Finante (IREF)

Institutul Roman pentru Economie si Finante (IREF) este un nou institut de cercetare, fondat de Banca Nationala a Romaniei.

IREF are ca obiective productia de cercetare de top mondial in Economie si Finante, generarea de idei utile in dezbaterile pe marginea politicilor economice, si crearea unui mediu care sa ajute reversarea “brain drain-ului” Romaniei, prin atragerea continua de economisti straini de top, si prin inducerea celor mai buni economisti romani pregatiti in strainatate sa se intoarca inapoi in tara. Ideea este de a construi un mediu dinamic, intelectual divers, eliberat de constrangerile birocratice din mediul academic romanesc; de a putea plati salarii competitive; de a fi strict meritocratic in criteriul de selectie; si de a fi puternic orientat pe cercetare. Pe scurt, este vorba de a infiinta un mediu de lucru care adopta standardele academice internationale de cel mai inalt nivel. IREF are in acelasi timp ca scop complementarea programelor educationale oferite de universitatile din Romania, punand accent pe cursurile post-universitare cu orientare pe componenta de cercetare, si pe indrumarea unor doctoranzi selectati in baza meritului.

Randurile de mai sus nu implica atat de mult un exercitiu de imaginatie/ creativitate, ci unul  mult mai simplu, de… traducere. Pasajul anterior reprezinta traducerea aproape mot-à-mot a descrierii de pe pagina web oficiala a Einaudi Institute for Economics and Finance (EIEF), din Roma, Italia (EIEF nu este o institutie unica in Europa: o entitate cu structura, atributii si recunoastere internationala aproape identice EIEF este the Center for Monetary and Financial Studies=CEMFI in, Spania, la Madrid, fondat de Banca Spaniei), adaptata pentru contextul Romaniei. Am avut oportunitatea sa vizitez EIEF pentru aproape patru luni la inceputul acestui an; pot deci sa certific personal ca EIEF este impresionant din multe puncte de vedere relevante in acest context. Intre altele, acest institut nu este  cu nimic mai prejos, in materie de output actual de cercetare (per capita) in Economie/Finante (sau d.p.d.v. al strategiei de cercetare, explicit formulata si publicizata) sau alte activitati de natura academica, decat orice institutii de prim rang mondial (a se consulta orice ierarhie internationala, bazata pe research output in Stiintele Economice, si a se compara cu oricare prime 20-30 de institutii de acolo), intre acestea doua cu care sunt foarte familiar si unde am facut stagii de cercetare de lunga durata in trecut, cum sunt Northwestern University in SUA sau University College London in Anglia. In Italia, EIEF este in mod evident unul din polii de absoluta excelenta in Stiintele Economice (exista in Italia si alte cateva institutii cu rezultate remarcabile la nivel mondial in Stiinte Economice, insa de natura complet diferita—ca fondare, finantare, organizare– precum Universitatea Bocconi  din Milano, sau European University Institute din Firenze, sau Collegio Carlo Alberto din Torino), exceptie din multe puncte de vedere de la sistemul general al universitatilor si institutiilor de cercetare italiene, e.g., organizare diferita, strategie diferita, rezultate diferite.

Organizarea administrativa a institutului Einaudi din Roma si perspectiva generala asupra activitatilor sale este prezentata extrem de bine (vezi o lectie pe tema scurt si concis) pe deja mentionatul site web al EIEF, deci las cititorilor ca tema parcurgerea atenta si digerarea acestora. Insir mai jos doar cateva elemente care imi par ca trebuie subliniate si re-subliniate. Crucial este faptul ca tot corpul profesoral– care de altfel a inceput cu foarte putini membri “tenured”, ideea fiind de a angaja un numar mai mare de profesori-asistenti (tenure-track) direct de pe job market-ul oficial care se desfasoara la inceputul fiecarui an in SUA; acestia vor deveni ulterior “tenured” daca trec de evaluarea extrem de riguroasa de dupa cativa ani–  este selectat cu deosebita atentie, toti avand rezultate (sau expectanta de asemenea rezultate, pentru cei tineri) remarcabile, intre altele, neaparat, publicatii in reviste stiintifice de top 5 in Stiintele Economice (alternativ, pentru o alta statistica, la EIEF exista momentan cel putin 3 persoane intre “tenured fellows”, care au castigat asa-numite ERC Advanced Grants, i.e., cele mai renumite granturi europene de cercetare existente). Doctoranzii supravegheati de profesori de la EIEF sunt alesi cu atentie de la universitati din Italia, strict pe baza de merit. Seminariile de cercetare (doua pe saptamana, plus un al treilea seminar mai informal tip “lunch seminar”) sunt un sine qua non, extrem de intense, extrem de audiate (inclusiv de cercetatori de la Banca Italiei si de la diverse alte universitati si institutii din Roma, pe langa cei de la EIEF), iar invitatii care dau seminariile sunt de acelasi calibru ca la orice institutie de top 10 mondial. In sfarsit, probabil cel mai important element inedit in contextul unui asemenea institut– elementul care valorifica numarul imens de cercetatori economisti italieni aflati la institutii de top din afara Italiei, precum si colegi straini de-ai lor: exista la orice moment la EIEF un numar substantial de “Visiting Professors/ Scholars”, de la universitati si institutii de top din practic toata lumea (toti sunt atent selectati in prealabil, in functie de profilul lor de cercetare, de propunerea de proiect de cercetare pe timpul vizitei, evident in functie de CV-ul lor, etc). Acestia participa integral in seminarii, alte activitati de cercetare, predau unele cursuri etc, deci complementeaza in mod practic corpul profesoral in-house, care e de altfel redus si menit sa ramana mai redus decat al unui departament de universitate obisnuit. Colaborarea tuturor cercetatorilor de la EIEF– deci inclusiv cei “visiting”– cu Banca Italiei (dar si cu alte universitati si institutii italiene) este frecventa si intensa, la orice nivel.

In continuare voi puncta doar foarte pe scurt cateva dintre beneficiile evidente de a infiinta si a mentine un asemenea institut IREF in Romania, in viitorul apropiat. Principalul atu ar fi cel de a crea relativ rapid un mediu competitiv, de “race to the top”, prin “impulsionarea”, prin “motivarea” intregului bloc de facultati de economie/finante ale universitatilor romanesti/ altor institutii cu atributii de cercetare sau invatamant superior in Stiintele Economie (precum diversele filiale ale Academiei Romane etc), fara a ‘ataca’ in mod direct structura sistemului actual, ba dimpotriva colaborand direct cu sistemul prezent inspre evolutia pozitiva, catre schimbarea asistata daca vreti, a acestei structuri. Cu alte cuvinte, aceasta solutie ar crea in scurt timp “the right incentives”, pur si simplu prin oferirea unui exemplu de “asa se face”, la fata locului. Adoptand standarde internationale de evaluare/ promovare/ remuneratie (posibile prin faptul ca acest institut este fondat si in mare parte finantat prin Banca Nationala) si avand sprijinul complet al comunitatii de cercetatori romani economisti consacrati din afara tarii, in relativ scurt timp acest institut ar castiga o recunoastere internationala care ii va permite atragerea periodica, mai ales pe termene de timp scurt si mediu, atat a unor experti romani din strainatate, cat si a unor experti straini, exact dupa modelul si experienta EIEF. Output-ul de cercetare al acestei institutii ar ajunge la niveluri vizibile, competitive international. In timp, parte din finantarea acestui institut (inclusiv a unor pozitii profesorale “cu renume”, de lunga durata sau permanente, vezi din nou exemplul EIEF, unde sunt cel putin doua asemenea “Chairs” in prezent) se va putea face, conditionat de output/ul constant de cercetare de inalt nivel si recunoasterea internationala generala, si din granturi ultra-generoase, dar foarte dificil de obtinut, gen ERC Advanced Grants, AXA-funded Chairs, etc. Atragerea unor sponsori privati, din nou conditionata de renumele international castigat intre timp, nu este nici ea exclusa.  Foarte important, colaborarea cu cercetatorii din Banca Nationala ar fi benefica pe mai multe niveluri si ar avantaja foarte mult si probabil in mod direct functionarea BNR (care de altfel nu dispune inca de un departament de cercetare propriu-zis– desi ar fi cazul si multi dintre colegii mei din BNR ar fi 200% de acord cu asta). Cercetarea economica efectuata in IREF ar fi atat de natura fundamentala cat si aplicata, in particular insa cu o atentie deosebita acordata evaluarii de politici economice, intre ele evident si acelea care cad in atributiile BNR.

Rezumand si concluzionand, prin acest articol pledez pentru si sugerez Bancii Nationale sa ia in consideratie fondarea si finantarea (partiala) acestui Institut Roman pentru Economie si Finante, institut similar entitatilor EIEF din Roma sau CEMFI din Madrid, infiintate de si finantate prin Bancile Italiei si respectiv Spaniei. Interesul pentru sprijinirea continua a acestui Institut din partea celor mai buni cercetatori romani in Economie din interiorul si din afara Romaniei exista (sunt sigur ca vasta majoritate a celor care au facut si fac parte din Comitetele Stiintifice ale  conferintelor ERMAS 2014 si 2015, de exemplu, si-ar oferi imediat ajutorul). Sfaturi concrete de implementare/ management din partea oficialilor institutiilor de acest gen existente  precum EIEF (sau CEMFI) ar putea iarasi fi asigurate, la nevoie.  Disponibilitatea BNR pentru a ajuta/ impulsiona cercetarea in Stiintele Economice din Romania a fost si ea exprimata, de exemplu prin prezenta (si/sau prin implicarea in diferite calitati) unor inalti oficiali BNR, inclusiv a Guvernatorului Mugur Isarescu, la conferintele ERMAS (prezenta a nu mai putin de 3 autori de la BNR pe Blogul EconAcademia este si ea foarte sugestiva). Dupa mine, ramane prin urmare sa se faca pasul mai putin timid din partea BNR, pas care a fost facut cu mult succes in Italia sau in Spania (si posibil si in alte parti). Materializarea unui asemenea IREF, care opereaza conform standardelor internationale la cel mai inalt nivel, ar impulsiona si motiva substantial celelalte institutii cu capacitati de cercetare si educatie superioara in Stiintele Economice din Romania, ar implica intr-un mod foarte eficient si pe economistii romani de la universitati si institutii de cercetare din afara Romaniei, si ar reprezenta pana la urma unul din pasii cruciali pentru aducerea intregului sistem la normalitate, competitivitate, excelenta.

[1] Alaturi de multi altii, am discutat si eu despre problemele cercetarii si invatamantului superior din Romania, la modul general sau particular pe Stiintele Economice, in numeroase esee, interviuri, sau alte interventii media, de-a lungul a mai bine de un deceniu, e.g., Buhai(2004)- versiune publicata in Ad Astra, sau versiune initiala, ceva mai lunga in RLIV-ACUM; Buhai (2014) – cu versiune adaptata pentru Adevarul de Remus Florescu  sau versiune completa pe blogul meu, inclusiv cu legaturi la versiunea si media coverage-ul de acum 10 ani. Puteti urmari chiar si un videoclip online pe asemenea teme, i.e., inregistrarea unei ample discutii live de cca acum 1 an, pe Digi24 Cluj, cu moderator Marius Benta si invitati eu si Razvan Florian. Pentru un context relevant si actual din cadrul Stiintelor Economice, va indemn sa cititi si articolul recent al lui Cristian Litan de pe Blog EconAcademia si discutiile din sectiunea de comentarii.

[2] In acest set intra de exemplu si initiativele recente ale mele si ale colegilor din EconAcademia de pana acum, transformate in (deocamdata, mici) succese cu ajutorul indispensabil al multor persoane din tara si din strainatate,  intre altele conferintele ERMAS, cu deja cea de-a 2-a editie in pregatire pentru sfarsitul lui iulie—a se consulta “manifestul” de initiativa ERMAS Buhai, Copaciu, Ilut si Litan (2013) pentru detalii; sau Blogul EconAcademia—a se consulta Buhai (2014), i.e. primul articol(i.e. manifest) de pe acest Blog si/sau documentul Modus Operandi, pentru detalii.

38 thoughts on “Institutul Roman pentru Economie si Finante. Sau despre ce poate face Banca Nationala pentru excelenta in Stiintele Economice din Romania”

  1. Felicitari pentru listarea in Top 100! Ar trebui mai batuta saua sa priceapa pana la urma iapa la ce e bun Institutul asta.

  2. Dragă Sebastian,

    Am început să te citesc cu ani în urmă, când eram în România. Credcă te-au felicitat deja mulți pentru tot ceea ce ai făcut. Permite-mi să o fac și eu chiar dacă târziu!

    Și inițiativa de aici e strălucită, sper din tot sufletul să aibă ecouri! Eu am convingerea că o mare parte a românilor din mediul academic, economiști sau nu, îți sunt alături!

    Te rog să rămâi idealist, avem mare nevoie de vizionari ca tine!

    1. Stimate Sebastian Buhai,

      Inca nu v-am felicitat nici eu, dar ma iau dupa cititorul Vali si o fac acum! Sint de acord cu majoritatea comentatorilor ca ne prezentati o oportunitate deosebita. Daca rudele noastre latine pot asa ceva, de ce sa nu putem si noi?V-as pune doua intrebari in cotinuare:

      -avand in vedere ca a trecut o luna de zile si ca a avut si mediatizare, ati primit deja un raspunsdin patea Bancii Nationale?

      – in al doilea rand, in ce masura v-ati implica dumneavoastra in mod direct in constructia si consolidarea acestui Institut Roman pentru Economie si Finante? Multumesc!

      1. Multumesc!
        Concis si direct pe intrebarile dvs:
        1. Nu, nimic oficial deocamdata (pe de alta parte, e inca devreme pentru reactii “oficiale”). Informal, cel putin o persoana care lucreaza in cadrul BNR mi-a transmis insa ca este 100% de acord. Sunt sigur ca sunt multi altii. Sper totusi ca la un moment dat o pozitie la nivel de Guvernator sa se contureze; interesul dumnealui in activitatile diasporei romanesti din mediul academic a surprins de altfel placut (pentru toata lumea prezenta) la Cluj anul trecut, cand ne-am intalnit cu ocazia ERMAS 2014.
        2. Nu imi este foarte clar ce intelegeti prin “in mod direct” in context. Oricum intrebarea aceasta este conditionata de un raspuns pozitiv la 1. Voi fi deci evaziv deocamdata 🙂

  3. Bună ziua.

    Doresc să vă felicit pentru acest eseu şi pentru toate iniţiativele dumneavoastră, domnule Buhai! Eu apreciez în mod foarte sincer şi vă mulţumesc că vă gândiţi la noi, colegii dumneavoastră din ţară!

    Ideea INSTITULUI înfiinţat de BNR trebuie dezbătută serios şi este de mirare că doar un singur ziar a considerat oportună preluarea acestuia. Propunerea dumneavoastră îmi aminteşte insă de soluţia domnului Andrei Pleşu pentru Ştiinţe Umaniste şi Sociale: Colegiul Noua Europă, adică NEC. Nu ştiu în ce masură se cunoaşte că la NEC există deja doi premiaţi cu granturi ERC de care mentionaţi şi dumneavoastră, de altfel singuri în România: domnul Ionuţ Epurescu-Pascovici şi doamna Constanţa Vintilă-Ghiţulescu. Nu ştiu nici în ce măsură se cunoaşte că seminarii ştiintifice de vârf se organizează în mod frecvent la NEC sau că NEC are Visiting Fellows tot timpul. Un institut de cercetare care functionează la cele mai înalte standarde există prin urmare DEJA şi în România, poate ar trebui să mentionaţi şi acest lucru!

    Mă încumet să merg cu raţionamentul meu mai departe: poate că Ştiinţele Economice ar putea să fie şi ele încorporate în cadrul NEC? Ce ziceţi? Aş vrea să aud părerea dumneavoastră ca expert despre această idee, ar putea ea fi o alternativă la propunerea dumneavoastră?

    1. Salutari si va urez bun venit pe Blogul EconAcademia!
      Multumiri pentru aprecieri si pentru aducerea NEC in discutie, este intr-adevar o perspectiva foarte bine-venita. Incerc sa va raspund pe mai multe niveluri, sa zic asa:

      1. Da, Andrei Plesu a reusit ceva exceptional cu NEC si merita toate laudele pentru asta. Evolutia inspre foarte pozitiv a NEC in contextul excelentei stiintifice apare evidenta mai ales recent, in ultimii cativa ani (impresia mea fiind ca institutul a pornit foarte eterogen, inclusiv dpdv calitativ– poate chiar si de scop general– desi categoric nu ma pot pronunta in ariile de cercetare cu mult diferite de cea in care activez), inter alia exact prin granturile de care amintiti: sunt niste realizari exceptionale si– aveti dreptate– deocamdata unice in interiorul Romaniei, fapt oarecum surprinzator (nu doar pentru mine ci, e.g., chiar pentru Presedintele ERC, Bourguignon, care a declarat acum cateva luni ca nu poate intelege cum de matematicienii romani din Romania, de exemplu, nu au castigat inca nici un grant ERC). A propos, mic detaliu aici: granturile de care vorbiti sunt ERC Starting si ERC Consolidator grants, in timp ce eu vorbeam in textul articolului de pe Blog (cu referinta la cercetatori de top mondial de la EIEF in Roma) de ERC Advanced grants, deci ultima treapta din ciclul ERC de granturi individuale, pentru cercetatori consacrati deja la nivel mondial, cu multi ani de experienta de cercetare etc. (intre cei care au primit ERC Advanced Grants acum cativa ani se numara deja cel putin 4-5 laureati Nobel, inclusiv cel de anul trecut pe Economie, Jean Tirole). Asta evident nu reduce insa cu nimic din meritul celor doi romani afiliati cu NEC care le-au primit, competitia fiind absolut acerba pentru oricare categorie de grant ERC! Sunt la curent si cu faptul ca NEC are o activitate academica intensa, mai ales in sectorul umanioarelor, cu seminarii extrem de interesante, inclusiv ale unor invitati de marca cercetatori straini etc. Deci da, cel putin in ultimii ani, NEC ar putea fi, pe domeniul Stiinte Umaniste si pe unele subdomenii ale Stiintelor Sociale, aproape de un nivel de “excelenta”. Zic “ar putea fi” pentru ca nu am la indemana mai multe detalii; i.e, stiu ceva de varfurile de la NEC, nu insa si de alte momente din ‘distributia de calitate’ de acolo si in plus ma marginesc aici strict la output/ proxy pentru output de cercetare.

      2. Dupa cum ati remarcat si dumneavoastra mai sus, Stiintele Economice lipsesc insa cu desavarsire intre disciplinele reprezentate la NEC (e drept ca am gasit niste lucrari, tip working papers sau poate ca au fost “workshop” papers etc., pe subiecte economice, publicate la un moment dat sub egida NEC dar cele pe care le-am gasit sunt, din perspectiva mea, cel mult de calitate indoielnica/ nesemnificativa– sa folosesc un eufemism– din punct de vedere a ceea ce reprezinta “cercetare in Stiintele Economice”, chiar fara sa mai adaugam si “de excelenta”– deci NU, mai bine sa ramanem la ideea ca Stiintele Economice nu sunt reprezentate in cadrul NEC…). Prima intrebare care se pune este daca dumneavoastra credeti ca un institut de cercetare relativ nou ar putea face performanta in toate (alternativ: foarte multe) domeniile si aici va rog sa aveti in vedere ca Stiintele Economice sunt totusi mai “indepartate” (e.g., dpdv al metodologiei) de alte Stiinte Sociale, si intersectandu-se destul de mult cu unele stiinte exacte, mai ales cu Stiintele Matematice, in genere. Pe de o parte, avem sinergia care ar rezulta din multi- si inter- disciplinaritate (caveat lector aici! doar atat timp cat acestea– i.e. multi sau interdisciplinaritate– nu sunt impuse, ci apar benefice, de la sine, o data cu nasterea unui nou proiect de cercetare, fiecare caz fiind diferit de altul…); pe de alta parte, precedentele altora ne arata ca departamentele universitare sau institutele de cercetare unde se face cercetare de excelenta, mai ales in Stiintele Economice, sunt acelea concentrate pe Stiintele Economice… Bun, exista desigur si exceptii, dar de obicei atunci se face un compromis la tipul de cercetare in Stiintele Economice acoperit (de exemplu, o idee ar fi de a merge pe Economie Comportamentala in speta, coroborat cu Psihologie, etc), deci aria acoperita ar fi mult mai ingusta. Ori ideea mea era de a acoperi Stiintele Economice in mare (ca ideal: in practica niciodata nu vor putea fi acoperite chiar toate sub-domeniile la un anumit moment, nici macar din setul ‘mainstream’).

      3. Nu sunt, desigur, cu nimic impotriva unor solutii complementare catre cercetarea de excelenta in Stiintele Economice din Romania (de care am amintit si eu in eseu– si despre care voi vorbi detaliat in articole ulterioare), intre ele fiind, de ce nu, si aceasta de a forma un grup de cercetatori performant in cadrul unui asemenea institut, tip “Institute for Advanced Studies” cum e NEC, si in Stiinte Economice, eventual in subdiscipline economice mai apropiate de ceea ce s-a facut pana acum la NEC in alte stiinte sociale. Cum spuneam insa si la 2., aceasta solutie nu ar putea sa se substituie acestui intreg Institut focusat pe Economie si Finante, imaginat de mine dupa exemplul Institutului Einaudi din Italia, unde criteriile de evaluare a performantei in cercetare (si deci intreaga strategie de functionare) ar fi exact (si doar!) acelea folosite in institutiile din varful ierarhiei mondiale in cercetarea din Stiintele Economice. Daca vreti, desi dupa un timp de functionare sub regim de excelenta aceasta nu ar mai fi neaparat necesar, aceasta “izolare” initiala strict pe Stiintele Economice ar simplifica si face mult mai practica implementarea unor criterii de evaluare obiective, fara compromisuri, fara posibilitate de ajustari. Dar, sa ma repet, nu sunt in nici un fel impotriva unui interes pentru cercetare performanta in Stiintele Economice din partea NEC– deocamdata insa nu am vazut nici un interes manifestat in sensul asta. 🙂

  4. Alo, maestrele! Iaca sugeam io linistit doi deti de ginars si numa’ ce-mi urla Miha ca”iara-i Buhaiu in ziar”
    No, zic, da care-i pleazna, iara se lua de al Klaus? No, caci de Isarescul! Zic bine fomeie, are cojones maestrele!

    si zi maestre, az mani te facem Gubernator. Ntz ntz!
    Bravos si fain! Sa treci sa-ti dau kila de palinca!

    1. Draga Nenicule, imi pare ca era vorba de mai mult decat “doi deti de ginars” aici…
      Posibil din cauza asta a iesit total pe langa subiect comentariul tau. Dar am si eu slabiciunile mele si l-am aprobat de data asta. 🙂
      PS. Salutari si la “fomeie” 🙂

  5. Iarasi o idee geniala si foarte practica de la dumneavoastra, v-am citit pe Adevarul.
    Eu zic ca oricine care se gindeste putin la tara asta, inclusiv domnul Isarescu, ar fi convinsi!
    Succes!
    Andrei Mihalcea

    1. Multumesc– din nou– domnule Mihalcea! Sper sa aveti dreptate si sa vada si altii, inclusiv adresantii acestei propuneri, potentialul.
      Si am incredere ca veti ramane si cititor si al Blogului EconAcademia, daca tot ne-ati gasit!

  6. Va citesc atent.

    Doriti cercetare de excelenta cu parliti intrati pe linie politica in BNR ca Georgescu sau Olteanu? Care ar fi meritele lor in cercetare, sa nu zic de cercetarea de excelenta pe care vreti s-o promovati?

    Uitati ca Banca Italiei este pentru Banca Nationala ceea ce Prada este pentru opinca.

    1. Merci pentru comentariu, insa raspunsul meu nu poate fi decat foarte scurt: daca prima propozitie din comentariul dvs. era adevarata, nu mai aveati nevoie de urmatoarele. Mai incercati…

  7. Draga domnule Buhai,

    Am spus public si altadata ca am tot respectul si admiratia pentru efortul pe care dumneavoastra si colegi de-ai dumneavoastra din econacademia il faceti. Va felicit si aici pentru ca ridicati o problema spinosa, da nu sint sigur ca solutia propusa dumneavoastra va schimba prea multe in ansamblul lor.

    Eu am state vechi in sistemul pe care il criticati si am incercat si eu sa fac ce am putut ca lumea sa inteleaga ce e cercetarea. La noi se publica in carti inainte, nu macar in articole! Dumneavoastra nu stiti ca sinteti tineri, da asa erau vremurile. De aia am simpatiile mele pentru eforturile acestea de a ridica standardale. Va intreb insa ce sa facem cu cei ce nu se pot conforma, ii dam afara, ii lasam balta? Unii pot, altii nu pot, asta e. Institutul pe care il descrieti ar admite doar genii, deci loc de cei din urma nu ar fi. Dumneavostra vreti deci un sistem cu doua viteze, a-ntaia si a doua. Cu ce ajuta pe cei obisnuiti din sistemul cu viteza a doua acest institut pentru genii si supradotati!

    Deci va admir pentru efort, da zau ca as vrea sa citesc niste solutii pentru toata lumea! Ziceti ca veti scrie si despre asta ?

    1. Domnule “Economist de Serviciu”,
      Apreciez faptul ca ne urmariti, si chiar mai mult faptul ca sunteti de acord cu unele idei desi va declarati din “garda veche”, si chiar daca alegeti sa va pastrati anonimitatea (BY THE WAY, oare de ce e nevoie de anonimitate daca sustineti anumite idei? Si asta e o problema, pana la urma. Putini aveti curajul sa vorbiti public.). Aici insa, sa-mi fie cu iertare, nu prea inteleg cum de ati reusit sa le amestecati pe toate. Haideti sa le luam pe rand:

      1. Sunteti dumneavoastra din garda veche, cum sustineti, dar fara indoiala stiti ca in academia nu putem impune egalitate, fraternitate, unul pentru toti si toti pentru unul, si asa mai departe (DA IN SANSE, insa nu egalitate impusa dincolo de cea in sanse) in mediul academic. E o mini-societate meritocratica prin excelenta. Cum sunteti sau pretindeti ca sunteti economist, ar trebui sa stiti ca exista tot timpul “the best alternative job” si daca lumea nu poate performa in academia, e mai mult decat indicat sa gaseasca aceasta alternativa. Aici pot fi ajutati cu sfaturi… Dar deja facem digresiuni ample. All in all, nu cred ca solutiile pentru toata lumea sunt relevante. Ne intereseaza solutiile pentru un sistem performant, de excelenta. Acestea fiind zise, desi nu e locul sa intram in detalii acum (da, vor fi mentionate in episoadele mele viitoare, cand voi discuta solutii pentru intregul sistem) s-a mai vorbit de faptul ca se poate merge pe o structura duala, cu institutii de cercetare si altele pur de invatamant de baza. Imi amintesc ca Ciprian Domnisoru v-a raspuns de altfel foarte bine la o interpelare asemanatoare, in sectiunea de comentarii a articolului sau recent tot aici pe Blog (context diferit, dar cu implicatii asemanatoare). Sper ca aici sa intelegeti ca, prin definitie practic, mediul academic functioneaza cu mai multe viteze, chiar mai multe decat doua…

      2. In textul de fata vorbeam de o prima solutie care intr-adevar e, intr/o prima faza, pentru cei mai buni dintre cei buni. Am sperat insa sa se inteleaga ca exista avantaje enorme pentru toate celelalte institutii. Dumneavoastra (alegeti sa) subestimati aceste avantaje. Ati fost vreodata la seminarii in institutii de varf, sa luam doar un exemplu? Cristi Litan zicea foarte sincer si candid intr-o emisiune live ampla pe Digi24– vezi cca minutul 32 in cadrul inregistrarii— ca lui asta ii lipseste cel mai mult in Romania (in cazul sau la UBB-FSEGA)> seminarii de varf, cu invitati doar unul si unul, din cele mai bune locuri din lume, cum a avut si inainte la Madrid etc. Dar exista multe alte avantaje, toate de genul “spillovers” (interactiuni de multe tipuri cu oamenii din acest institut IREF, inclusiv coordonare comuna de doctoranzi, colaborari in proiecte de cercetare, aplicatii pentru granturi in comun etc etc), plus poti invata multe de la oameni performanti, in sensul real al cuvantului. Asta nu exista in Romania dupa mine, un exemplu la fata locului, sa arate “pe viu” ca se poate face performanta IN TARA si ca nu vorbim doar noi, cei din afara, si e vorba doar de cai verzi pe pereti (am primit astazi un email care asta avea in subiect “cai verzi pe pereti” si era in legatura cu articolul acesta). Insa da, ca sa atragi si, chiar mai important, sa pregatesti oameni performanti, trebuie sa le dai “incentive”-urile potrivite, sa ii motivezi corect. Si asta sistemul actual in care va invartiti nu poate oferi, ba chiar le perverteste pe toate, vezi toate comentariile anterioare… Cu alte cuvinte, cum s-ar zice in engleza, ce vreau eu cu acest insitut IREF este sa creez incentives, stimuli, pentru un “race to the top” in tot sistemul, iar ce exista in prezent in sistem e diametral-opusul fenomen de “rat race” (e.g., cine publica mai mult in Amfiteatru Economic & co, sa fie pe intelesul tuturor…).

      3. Nu am uitat defel de institutiile existente si asta tot zic, dar vad ca nu se prea aude sau intelege sau mai stiu eu ce, ca voi reveni si cu exemple de “buna practica” acolo. Oricum doar cu un institut de elita in Romania sigur nu se face primavara, deci acest prim articol ofera o idee complementara solutiilor care vor trebui implementate intr/un fel sau altul pentru un reforma sistemul intreg… Deci da, ma gandesc si sunt si altii care se gandesc la situatia intregului sistem. Conferintele ERMAS au fost initiate pentru noi si voi toti (si pna la urma mai ales pentru VOI, cei din sistemul de acasa), de exemplu. Daca vreti, ca un mic exemplu despre ce se poate face si de dialog, pana la urma. Va invit oricand si sa trimiteti articole mai detaliate pentru Blog EconAcademia, sa propuneti deci dvs. alte puncte de discutie, alte probleme “spinoase” cum le numiti, eu chiar incurajez dialogul deschis si sustinerea tuturor punctelor de vedere (vedeti documentul Modus Operandi pentru cerinte– in particular, va trebui sa renuntati la valul anonimitatii si sa sustineti sus si tare opiniile dvs…).

      PS. E realmente trist, si nu altceva, cand dumneavoastra echivalati abilitatea de a publica in jurnale de top in Economie, gen top 5 de exemplu, cu ‘genii, supradotati’. Aproximeaza bine prapastia care s-a format intre realitatea de acasa si cea din afara, inclusiv in functie de expectante… Domnule, e vorba de munca, perseverenta, transpiratie, aici talentul nativ nu mai are nici un rol. Luni si uneori ani pentru o singura lucrare, cu revizii peste revizii sunt necesare si toti cei care publica acolo fac asta. Dar cand poti publica in revista Mickey Mouse cu munca epsilon, ba chiar primesti si premii pentru asta, la ce te astepti? Deci v-ati mutat de la publicatul in carti la publicatul in reviste inferioare… nu e clar ca se poate numi progres, iarasi sa-mi fie cu iertare…

    2. Buna… dimineata… devreme!
      Excelenta propunere, interesante discutii!As dori aici sa-l intreb pe domn Economist de Serviciu niste intrebari.De ce e inconsistent?De ce e dumnealui “de Serviciu” numai cind ii cade bine? Intr-o discutie tot aci pe Bogul Econacademia tot mnealui se declara impotriva Fanicilor din sistemul academic http://blog.econacademia.net/2015/03/incentives/#comment-406 situatie descrisa generic foarte bine de altcineva http://blog.econacademia.net/2015/03/incentives/#comment-410 .Si-a schimbat preferintele? Egalitate intru incompetenta? Mai sunt si altii de veghe in lanul de secara care sunt de acord cu mnealui? Ca-mi piere drama de optimism acusica.

      1. Tnx (pentru “excelenta propunere”)! Observatiile sunt bune, insa amplifica oarecum digresiunea (inceputa ce e drept de altii, nu de dumneavoastra). Promit ca va fi loc si de comentarii care privesc intreg sistemul actual, inclusiv pe teme de distributia abilitatii de a genera research output relevant, cu ocazia discutiei unor solutii in acel realm. In episoade viitoare, insa 🙂

    3. Dom’le Economist de Serviciu, sa nu uit ca v-am gasit un comentariu si la articolul domnului Buhai din Adevarul, unde ati fugit sa va plingeti: http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/un-economist-roman-diaspora-provoaca-mugur-isarescu-bnr-trebui-valorifice-cercetatorii-aflati-institutii-top-afara-romaniei-1_55803a25cfbe376e3557cdac/comment/899849.html

      Cum numiti practica asta de a disparea cind vi se raspunde si a posta tot felul de insulte pe alte forumuri? Credeti ca nu se afla? Halal PROFESOR! http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/un-economist-roman-diaspora-provoaca-mugur-isarescu-bnr-trebui-valorifice-cercetatorii-aflati-institutii-top-afara-romaniei-1_55803a25cfbe376e3557cdac/comment/906994.html

      1. Liviu, multumesc pentru reactia pe Adevarul, dar chiar nu e super important: “Economist de Serviciu” (si toata lumea de altfel) stie unde sa comenteze daca chiar vrea sa dialogheze, daca asteapta reactii… aici nu l-a cenzurat nimeni, a plecat (dar sper ca va reveni) de buna voie.
        Plus nu vad neaparat insulte in comentariul respectiv, pana la urma e probabil adevarat ce zice (Buhai cu lopatica versus dumnealui cu doctoratul acum multi ani); ce e mai important e insa ce nu zice dumnealui, adica evolutia de atunci, in ambele cazuri. 🙂

  8. Marturisesc ca-mi place tare ideea unui institut romanesc de cercetare economica aliniat la standarde vestice si eventual raspunzind cerintelor practice ale BNR sau ale Romaniei in general.

    De ce nu incepem insa modest, dupa modelul chinezesc, in care toata lumea (sau ma rog, cei inteersati) cu credential potrivit (top pubs) devine “profesor special” sau “cercetator special” al institutului respectiv? Peste beri la conferinte de vara/iarna/etc o sa se dospeasca si autori locali cu performante similare, initial in colaborare, apoi de sine statatori. Pentru ca ca autorii locali vor avea bias local, e posibil ca ei sa ramana in Romania si sa creeze radacinile cercetarii competitive acolo. Asta o sa sa intimple insa in ani de zile – ani in care succesul initial al acestei aventuri va decide daca o sa avem bani sa-i tinem pe autorii locali buni acasa.

    1. Cristian, bun venit pe Blog (deocamdata in sectiunea de comentarii, dar la o adica sper sa te aventurezi si cu articole intregi)!

      Merci pentru comentariu, cateva reactii “la cald”:
      – propunerea mea doreste in mod expres sa DECUPLEZE acest nou institut IREF de sistemul actual (vezi si raspunsul meu la un comentariu precedent al lui Marius Zoican), adica sa inceapa de la zero, cum trebuie (din nou, analogie perfecta cu rostul, istoria si experienta EIEF din Italia si probabil similara cu cea a CEMFI din Spania; nu am pus la intamplare EIEF acolo, mediul in care a aparut EIEF este si a fost din multe puncte de vedere, desi ani-lumina inainte deja, similar cu cel din Romania). Cred ca obiectivul acestui institut, evidentiat in pasajul din textul meu, vorbeste de la sine in acest scop; intre altele, subliniez aici partea cu “Ideea este de a construi un mediu dinamic, intelectual divers, eliberat de constrangerile birocratice din mediul academic romanesc…“. Evident “constrangeri birocratice” e un eufemism, dupa cum probabil iti imaginezi. Ce spui tu, si revin punctual mai jos, se refera la o reforma a sistemului actual, in care cei buni sunt recunoscuti, si presupun ca vrei sa spui de facto recunoastere si apreciere, i.e. nu doar cu numele si diplomele, si ca, atentie, au si discretia care vine cu aceste recunoasteri reale etc (adica sa dam chinezilor ce e al chinezilor, nu ai spus intreaga poveste acolo– dar vezi mai jos). Partea asta cu reforme ale sistemului actual e evident complementara celei cu institutul IREF independent de sistem si, cum ziceam si in textul articolului, episoadele urmatoare vor vorbi in detaliu despre “best practice” acolo, chestii concrete care pot fi adaptate in sistem. Dar daca tot atingi deja acest topic, sa vedem ce probleme ar fi cu sugestia ta.
      – first of all, daca solutia ar fi atat de simpla, ar trebui sa te intrebi de ce au trecut “ani de zile” deja fara sa se intample mai nimic. Sper ca suntem de acord ca in Stiintele Economice in Romania nu poti vorbi de excelenta in nici un fel… Sau macar de normalitate, iertat sa fiu. Ai practic doi oameni –repet: doi— in tot sistemul actual (ambii sunt in CS al conferintei ERMAS si in 2014 si in 2015, usor deci de gasit), nici unul nerecunoscut ca top de sistem, care publica vizibil la nivel international. De ce nu s-a facut nimic, de ce nu se vede un avans? In primul rand pentru ca sistemul actual distorsioneaza standardele. Exemple (pentru detalii vezi si articolul lui Cristian Litan–apt intitulat “Incentives”– si comentariile aferente, tot aici pe Blog)> cand primesti premii pentru ca publici in reviste gen Amfiteatru Economic sau Virgil Madgearu, cand un top 5 poate fi substituit cu niscaiva Mickey-Mouse-uri de acest gen, cand pui tot efortul in a face “gaming” cu standardele internationale (vezi, ca exemplu si ultima gaselnita, vanduta ca ‘adoptare de standarde internationale’: folosirea per se a IF-ului, nealterat, ca etalon de evaluare, intre altele depunctand jurnale top gen J of Econometrics sau J of Economic Theory etc. –cu reactia mea), deci cand tot sistemul de evaluare folosit e diferit de cel real, pe ce baza vrei sa dai titlurile astea de “profesor special”, “cercetator special”? Intai sa cadem de acord asupra standardelor si sa nu le mai distorsionam, deci… Stai linistit, nu se va intampla in curand. Nu de la sine. Nu exista “incentives” pentru asta– si aici e buba (una dintre ele).
      – mai departe> dai exemplul pozitiv al Chinei aici. Intai, China a facut mult mai mult decat ceea ce zici: a reusit sa atraga chinezi de top, in toate stiintele, cu doctorate sau post/doctorate la top univs (mai ales cele din SUA), nu e vorba deci doar de cei care erau deja in China. Si a facut-o deja de mult, in 2004 deja eu dadeam China exemplu de urmat, din acel punct de vedere, la o conferinta pe tema “Migratia cercetatorilor romani si posibilitati de intoarcere” de la Sinaia (vezi un eseu pe care l/am scris pe temele acelei conferinte si prezentat acolo, in fata lui Iliescu & co…). Insa cum a facut asta? A facut-o, inter alia, dand discretie completa acestor tineri cercetatori de top, punandu-i “in charge”, dandu-le mana libera in angajare de forta de munca si expediere acasa a celor redundanti and so on. Chiar daca remuneratia pe care au primit/o nu a fost la nivel de top univs in US, oamenii s/au intors pentru ca li s-a dat mana libera sa poata face cercetare dupa cum vor ei, si sa-si aduca si colegii pe care ii vor ei, and so on. Daca vrei, li s-a dat de fapt “green light” sa implementeze tot ce au invatat/ experimentat ei din afara, inapoi in tara lor, cu tot sprijinul pentru asta. Si gandeste-te ca asta se intampla in China, unde notiunea de democratie este cea pe care o cunoastem (nu vreau sa intru in discutii gen ‘ in ce masura vrei demos cratos in academe’ insa e si asta o tema– academe-ul e o lume speciala si trebuie sa fie speciala, prin definitie).
      – dar, cum ziceam, in textul de fata am vrut sa propun intai solutia, complementara celorlalte care vor urma sa fie discutate aici (esti binevenit evident sa pui si ideile tale pe foaie si sa le expediezi intr-un articol!), de a infiinta un institut INDEPENDENT DE SISTEM, sub egida BNR. BNR care are aici intr-adevar o sansa sa faca istorie, chit ca unii comentatori nu prea par sa fie de acord cu asta, mai in gluma sau mai in serios.

      1. Luand nota ca sunt luat in seama 😆 , as dori sa linistesc opinia publica: remarcile mele erau in gluma. Ba chiar marturisesc ca in asemenea ocazii regret ca sunt fizician si nu economist. Inceput minisecunda de regret. 🙄 Terminat minisecunda de regret. 😆
        Ideea lui Sebster mi se pare excelenta in contextul Stiintelor Economice. Asta nu ma poate opri insa sa constat tacerea asurzitoare a reprezentantilor BNR, inclusiv cei pe care ii vad aici pe Blogul EconAcademia.

  9. Am primit notificare prin Facebook de data asta! Va felicit si subscriu!

    1. Dublez felicitarile, domnule Profesor! Am vazut ca v-a preluat si Adevarul.
      Daca e de semnat vreo petitie suntem usor zeci de doctoranzi care s-ar alatura!

      1. 2xThanks, Mr Ban! 😉
        Deocamdata nu m-am gandit la vreo petitie & related, dar la un moment dat ar fi poate benefic sa aratam BNR cam cat de mare ar fi interesul, inclusiv DIN TARA.
        Ma bucur evident ca sunteti mai multi deja decisi sa sustineti un asemenea demers.

  10. Foarte buna initiativa!

    Inainte sa ne uitam spre Italia insa, as da exemplul Lituaniei. Institutul CEFER debuteaza in Septembrie ca o colaborare intre Universitatea din Vilnius si Banca Lituaniei. Au dus o campanie foarte activa pe job market, la toate 3 evenimentele majore (SAEe in Spania, AEA si RES in Londra). Au avut flyout-uri foarte bune, in ciuda faptului ca nu au traditie sau practic angajati: https://www.lb.lt/cefer. CEFER au invitat in campus oameni de la Stockholm School of Economics, Pompeu Fabra, Tinbergen (de unde au si angajat de altfel).

    Deci, se poate — si un amanunt interesant, divizia este condusa de un roman, Mihnea Constantinescu. Sunt foarte activi in prezent si sa caute visiting scholars in completare. Dau exemplul Lituaniei pentru ca nu cred ca au pornit de la un nivel mult diferit de al nostru. Un schimb de impresii / experiente ar putea fi interesant, in special data fiind conducerea de limba romana.

    Dar, daca imi amintesc eu bine (!!), inainte de formarea CEFER s-a evaluat foarte strict eficienta profesorilor de la Universitatea din Vilnius si nu toti au ramas, dat fiind ca noii veniti vor avea o parte din norma alocata predarii. Aici a fost cred un mare efort de vointa politica.

    1. Tnx, Marius! Merci si pentru informatia despre CEFER, pare intr-adevar o initiativa asemanatoare (stiam de Mihnea, cred ca era de ceva timp in listele noastre de romani economisti afiliati cu institutii academice din afara tarii) si e foarte bine sa stim de ea.
      Bun, acum eu indic EIEF in Italia si CEMFI in Spania in articol si pentru ca acestea sunt cam limita maxima (dar as fi fericit “to be proved wrong”!) care se poate atinge in materie de institut de top fondat in acest fel, i.e. prin intermediul unei Banci Centrale (la orice statistica te uiti, sa luam de exemplu EIEF aici, lumea are top pubs cat incape, de pe market ca new hires au luat anul acesta 2 oameni de la MIT si 1 de la U Penn, cum ziceam si in articol au cel putin 3 oameni cu ERC Advanced Grants si altii cu AXA Chair long-term funding etc, etc) . Si nu cred deloc ca trebuie facut ceva intermediar, pe ideea ca inca in Romania nu se poate face performanta de top mondial, pentru ca asta e meteahna noastra generala in tara: ajustam standardele, in loc sa le folosim pe cele internationale care sunt si sa incercam, oricat de greu ar fi, sa le atingem– si chiar sa le depasim la un moment dat. Un asemenea institut gen IREF, decuplat ab initio de la reteaua de universitati/ institutii din tara existente, functionand ca entitate separata fondata de BNR, conditionat de faptul ca ar respecta in tocmai standardele de care vorbeam, ar putea face in scurt timp performanta, influentand prin “spillovers”, “by-example”, si simplu prin faptul ca ar fi de facto in Romania, pe toate celelalte institutii care fac sau isi doresc sa faca cercetare si educatie superioara in Stiinte Economice. Si ar fi win-win si pentru BNR, evident.

      1. Ce spui tu e un first best. O conditie pe care eu o vad necesara sa ajungem acolo rapid ar fi sa fie atras un nume mare care sa-si alature “brand-ul” acestui proiect. Ma refer la un profesor roman renumit din State sau Europa de Vest, caruia sa i se dea mana libera si care sa se implice activ in procesul de recrutare. Asa a fost Jean Tirole la Toulouse, cred ca si Marco Pagano la EIEF.

        Altfel, e greu de pornit bolovanul la vale, chiar si cu maxim de bunavointa din partea institutiilor din tara. It’s a double-sided market: de ce ar prefera un absolvent de la MIT sau Harvard (a se citi: un star al JM cu potential ridicat de top 5) sa se alature unui proiect nou, in Europa de Est, cu multe necunoscute, daca are oferte superioare ca prestigiu si/sau financiar?

        Fara garantia unui nume mare, am putea ajunge la un second best: angajarea unor oameni competenti care sa publice in mod constant in top field journals si ocazional in AER, Econometrica, QJE. Treptat se creeaza o alta cultura, si nivelul de care vorbesti tu s-ar atinge pe termen mediu. Eu m-as bucura in primul rand sa vad universitatile din Romania ca participa activ la job market-ul international.

        1. Marius, merci din nou pentru puncte. Cateva reactii: sunt partial de acord cu tine, insa devine un self-fulfilling prophecy chestia asta cu “e first best, nu putem, mergem pe 2nd best & what else have you”. Sincer, m-am cam saturat de auto-limitarile astea pe care ni le impunem singuri in tara (sa nu mai vorbim de situatia cand sunt impuse de undeva centralizat, de la unii care stiu si mai putin, avand epsilon “exposure” si experienta in context).
          Mai departe, situatia e diferita de la institut la institut: istoria Toulouse e complet diferita de cea a EIEF– dar nu asta e cel mai important lucru aici. E important intr-adevar ca in Board of Governors sa ai niste oameni de marca, niste garantii, asta e de fapt primul lucru pe care trebuie sa il asiguri cand incepi sa te gandesti la implementarea mecanismului in sistemul de fata. Blanchard, Kasyap si Pagano sunt evident astfel de garantii in cazul EIEF Board of Governors. Pagano e Presedinte, dar operatiile de zi cu zi sunt conduse complet de Directorul EIEF, Terlizzese, initial de la Banca Italiei, un om exceptional, foarte bun organizator si strateg (intre altele el conduce si procesul de recruitment si pe cel de visiting fellows) si un cercetator cu background excelent (conteaza evident enorm pe cine pui in charge, atat de jure cat si de facto, sa ma repet). Nimic de mai sus nu este insa neaparat problematic in cazul imaginatului-de-mine IREF, pentru ca e usor de gasit economisti recunoscuti la nivel mondial care sa “gireze” asa ceva (ar fi in functie cu mandat de cativa ani, exact ca la EIEF, etc.) atat intre romanii economisti din diaspora cat si intre straini (vezi doar, pentru un mic exemplu de inceput, lista de keynote-uri stiintifice de la ERMAS 2014 si ERMAS 2015, in acest scop).

          Scepticismul tau legat de angajarea unor oameni tineri de la institutii de prim rang este de inteles, insa cand asiguri conditiile din alte parti unde se face cercetare de top (voi mai vorbi despre aceste “conditii”, in sens atat de necesitate cat si de suficienta, avand impresia ca multi nu le prea cunosc, mai ales cei din interiorul Romaniei), ai aceleasi sanse pe care le au EIEF sau CEMFI pe “job market”. In particular, faptul ca le poti asigura tot timpul prezenta unor “visiting fellows” de marca, pe termen scurt sau mediu, este si el foarte important pentru a convinge orice candidat puternic (si nu ma refer neaparat doar la cei cu “pedigree”, ci, generally, la cei genuinely top…). Deci ai un cerc virtuos (sau dimpotriva, unul vicios), depinzand complet de faptul ca incepi din start cu brio (sau, alternativ, ca te apuci de facut compromisuri). Trebuie sa te gandesti desigur, extrem de bine, la ce tip de “incentives” si “disincentives” creezi inca din start, de la momentul planificarii; astea te vor urmari tot timpul (in sensul de “they will hunt you ever after”). De asta am zis, si repet aici, ca e bine sa incepi cu acest IREF complet separat, decuplat de rest, ca institut NOU, nu sa-l cladesti pe o structura existenta (cum, a propos, pare sa fie exemplul tau din Lituania)> reformarea structurilor existente e cu totul alta poveste si vor urma– in masura timpului– episoade noi in serialul meu Blog EconAcademia care vor discuta “best practice” in acel realm (da, inclusiv cu deschiderea pozitiilor pentru toata lumea si participarea activa pe job market-ul international; a propos, digresiune: sa stii ca pe vremea mea la Tinbergen Institute=TI inca nu exista asta, de nici un fel, e.g., noi in TI PhD Council atunci am inceput sa le cerem Placement Officer and so on– si asta s-a intamplat doar in cativa ani de atunci> asta doar ca sa vezi ceva istorie oarecum “negativa” inaintea ta la TI :-)).. Insa deocamdata aici e vorba de un institut nou, “proaspat”, de la bun inceput conceput a functiona in baza standardelor stricte din cele mai bune centre internationale in ceea ce priveste cercetarea in Stiintele Economice, fara deviatii, fara compromisuri, fara adaosuri si interpretari mioritice unde suntem campioni… EIEF si CEMFI constituie exemple de urmat si care pot fi reproduse si in Romania fara prea mari probleme, zic eu. Trebuie doar vointa (mai ales din partea BNR!). Plus putina incredere…

  11. Domnule Buhai!
    Va mai intreb o data: credeti ca cineva va asculta? Ce urmari pratice credeti ca va avea demersul dmneavoastra?

    1. Merci pentru comentariu! Eu sunt deja foarte multumit ca dvs. ma cititi/urmariti cu o asemenea frecventa! 🙂 Daca toti criticii (“scepticii?”) mei m-ar citi atat de atent si perseverent, ar fi fantastic si nu ma indoiesc ca ar avea si urmarile practice de care amintiti.

  12. Sebster, voi fi rau astazi 👿
    Uiti ca BNR la nivel de conducere e formata din tot felul de Academicieni Profesori Doctori Docenti la universitati si institutii din tara. Ma transform pentru o secunda in economist si te intreb cine de acolo ar avea motivatia sa se impuste in picior, de dragul italienilor, spaniolilor sau, Doamne feri!, a romanilor care au plecat din Romanica?
    Pentru ce sa tulbure apele in care ei insisi inoata linistiti si fara griji? 🙄

    1. Salut Dr Pi Evil, mda si mnu:
      1. daca tot te-ai transformat in economist: sunt optimist ca acei de la BNR cu care am intrat in contact au un discount factor suficient de mic sa le pese cel putin de generatiile de economisti viitoare formate in tara.
      2. exista si un castig propriu din asta: gloria de a face istorie infiintand acest institut IREF.
      1-0? 🙂

      1. 1 Nu cred ca astia sunt mai altruisti decat subsemnatul, sa ti-o zic sincer. Si asta spune tot.
        2 Sa admitem ca ar avea o sansa chestia asta cu a da oportunitatea BNR de a face istorie. E ceva acolo, poate.
        Mica problema este insa ca Mugurel s-a decis deja ca face istorie cu vinurile. Asa ca, Sebstere draga, uite reactia mea:
        👿 Mu Ha Ha Ha Ha! 👿

Comments are closed.