De ce Comitetul National pentru Supraveghere Macroprudentiala este o idee buna

Decizia Guvernului din 22 iulie de a constitui o platforma multi-institutionala intre BNR, Guvern si Autoritatea de Supraveghere Financiara — Comitetul Național pentru Supraveghere Macroprudentiala (CNSM), a fost primita cu mult scepticism de opinia publica.  Recunosc, am fost surprins de violenta unor reactii.

Personal, vad in CNSM o constructie benefica pentru sistemul financiar romanesc. Pentru a imi explica punctul de vedere, adopt doua perspective. In primul rand, aduc contra-argumente pozitiei conform careia CNSM reprezinta un risc politic. In al doilea rand, aduc argumente asupra necesitatii CNSM din punct de vedere al stabilitatii sistemului financiar.

Prezinta CNSM un risc politic?  

In primul rand, CNSM nu are “drept de veto” asupra actiunilor Guvernului. Comisia emite recomandari publice, potential adresate catre oricare din institutiile reprezentate (BNR, ASF sau Guvern). Dat fiind scopul comisiei, ma astept ca recomandarile sa ajunga mai degraba la autoritatile din sectorul financiar (BNR si ASF) decat la Guvern.

Mai mult decat atat, recomandarile pot fi dezbatute  trebuie1 sa fie dezbatute in spatiul public de catre presa, mediul academic…

Important, nu exista o obligativitate a implementarii recomandarilor. Mai precis, Guvernul/BNR/ASF trebuie sa reflecteze asupra recomandarilor si sa ia o decizie informata. In mod evident, nu vorbim despre “o dictatura a technocratilor.”

In final, trebuie mentionat si ca atributiile de reglementare a riscului sistemic nu se suprapun cu cele, “traditionale” ale Guvernului. CNSM nu are rolul de a se implica, spre exemplu, in politica fiscala, investititii in infrastructura, buget public2 etc.

Avantajele CNSM pentru stabilitatea financiara. De ce este necesar sa intelegem riscul sistemic?

Una din lectiile principale ale crizei financiare din 2008-2009 este ca sistemul financiar trebuie privit in ansamblul lui — de aici, riscul sistemic. Riscul sistemic este, prin definitie, un fenomen care afecteaza sistemul financiar in intregimea lui, si nu doar solvabilitatea unei (unor cateva) institutii.

In principiu, riscul sistemic se poate manifesta in urma unui soc extern, destabilizant — de exemplu, colapsul pietei imobiliare americane. In aceeasi masura, riscul sistemic se manifesta si prin contagiune, un efect de domino prin care pierderile se transmit de la o institutie financiara la alta.

Institutiile bancare nu sunt organisme izolate, fluxurile financiare dintre ele creeaza retele complexe.  Nu toate bancile sunt egale: unele (“centrale” in retea) tranzactioneaza mai mult/cu mai multe institutii decat altele. Cu cat o banca este mai “centrala” in retea, cu atat falimentul ei are un impact mai important asupra intregului sistem financiar (contagiune). In acest caz, interventia statului devine necesara pentru a nu permite un colaps general.

Pana la un punct, este eficient ca unele banci sa devina noduri de tranzactionare: pot agrega riscuri, gasi contrapartide mai usor si imbunatati lichidatea pe piata interbancara.

Totodata, exista si un revers al medaliei. Devine evident faptul ca bancile au un interes major in a deveni “centrale”, indispensabile sistemului. Daca reusesc, pot sa isi asume riscuri mai mari, iar Guvernul isi asuma nota de plata.

De ce este necesara colaborarea BNR – ASF?

Mai mult decat atat, bancile devin din ce in ce mai active pe piata de capital. Un rol important al CNSM este de a agrega informatii din sectorul bancar si cel al pietei de capital.

Cele doua sectoare, relativ separate in trecut, au devenit din ce in ce mai interdependente in ultimii ani. Modelul bancii traditionale, finantata prin depozite si oferind imprumuturi firmelor nu mai este de actualitate intr-un sistem financiar in care bancile devin actori principali pe pietele de capital.

De exemplu, falimentul Lehman Brothers din 2008 este cu atat mai important cu cat banca era unul din intermediarii cei mai importanti pe pietele OTC (over-the-counter, sau descentralizate).

Mai mult, trebuie intelese stimulentele institutiilor bancare de a crea produse financiare noi. De exemplu, CDOs (collateralized debt obligation) sunt produse tranzactionate pe piata de capital generate de banci prin agregarea portfoliului de imprumuturi si impartirea lui in “transe de risc.” Opacitatea unor astfel de instrumente (mai mult sau mai putin intentionata) este una din cauzele crizei din 2008.

Pietele financiare ofera informatii despre riscul institutiilor bancare mai actuale si mai precise decat indicatorii Basel. Pretul optiunilor pe actiunile unei banci, sau randamentul CDS (credit default swap) pot fi utilizate pentru a estima probabilitatea de insolventa — precum si probabilitatea ca o banca sa fie “salvata” de o interventie din fonduri publice.

 

Concluzie
  1. CNSM nu are drept de veto in activitatea guvernamentala, deci nu reprezinta un “deficit de democratie.” Rolul lui este in a monitoriza riscul sistemic in sectorul financiar, fara implicatii directe asupra politicii fiscale sau bugetului public. De aceea, apreciez ca majoritatea recomandarilor vor fi adresate BNR si ASF, si nu Guvernului.
  2. CNSM are rolul de a agrega informatii din sectorul bancar si piata de capital, cu atat mai important cu cat granita din cele doua sectoare este mult mai difuza ca in trecut.
  3. Un sistem financiar mai robust, cu interventii reduse din fonduri publice, aduce intr-un final beneficii si politicii fiscale.

Inchei cu un citat din Ben Bernanke (presedinte al Federal Reserve Board, “banca centrala a SUA” din 2008 in 2014) asupra necesitatii reglementarii unitare a sectorului financiar:

“It is not too soon for policymakers to begin thinking about the reforms to the financial architecture, broadly conceived, that could prevent a similar crisis from developing in the future. […] First, we must address the problem of financial institutions that are deemed too big – or perhaps too interconnected – to fail. Second, we must strengthen what I will call the financial infrastructure: the systems, rules, and conventions that govern trading, payment, clearing, and settlement in financial markets.” (Ben Bernanke, March 2009, Financial Reform to Address Systemic Risk)

In romana:

“Nu este prea devreme pentru organismele de reglementare sa reflecteze asupra reformei arhitecturii sistemului financiar, in cel mai larg sens, pentru a preveni o astfel de criza in viitor. In primul rand, trebuie rezolvata problema institutiilor financiare considerate prea mari — sau poate prea interconectate, pentru a da faliment. In al doilea rand, trebuie imbunatatita infrastructura sistemului financiar: sistemele, regulile, si conventiile care guverneaza tranzactionarea, platile si compensatia pe pietele financiare.”

 


 

1 ) Cu exceptia, bineinteles, a situatiilor in care ambiguitatea este o politica optima. Spre exemplu, o banca poate reduce riscul preluat daca nu este sigura ca va fi “salvata” de BNR in caz de insolventa.

2) Caveat: situatia in care o banca importanta trebuie salvata din bani publici, altfel riscand un colaps al sistemului financiar.

 

8 thoughts on “De ce Comitetul National pentru Supraveghere Macroprudentiala este o idee buna”

  1. Stimate Marius Zoican,
    Ati scris din nou un articol foarte bun!
    Ma bucur ca ne mai dumiriti si pe noi despre ce vorba. Am vazut ca dati exemplu SUA sau al Frantei, ceea ce bine. Aceste tari au inventat democratia moderna si sitemul checks-balances si e foarte bine sa le urmam! La noi ca problema e oameni pregatiti sa implementeze asa ceva si colegii mei din presa cred ca mai indirect la asta se refereau. Chiar spuneti mai sus in comentarii ca BNR are economisti buni. Da asa cred si eu. Da nu de cei de la BNR ne temem… Neghina e de partea cealalta unde toti sunt veniti pe canale politice, nu sunt tehnocrati, sunt aiurati. Faptul ca au acceptat la guvern un asa comitet arata ca nevoie disperata de BNR sa ii invete. Dar, numai zic si eu, asta incalca de fapt si independenta guvernului si a Bancii cum s-a spus pe aici, pentru ca economistii bancii ar umbla si la fiscalitate si la monetare.
    Umila mea parere e ca domnul Isarescu ar trebui sa se decida daca vrea friiele Guvernului sau hamurile BNR. Eu l-as vota prim-ministru miine, da nu vrea dumnealui!
    Multumesc!

    1. Buna ziua si mulțumesc pentru comentariu!
      Pai, am spus si in articol si in comentarii: acest consiliu NU are niciun rol in politica fiscală a Guvernului.Deci nu va întoarce Codul Fiscal, mari CAS, nimic din ce este strict de competenta guvernului. Pur si simplu nu este rolul lui. Deci nimic îngrijorător aici.

      Daca vorbeam de o colaborare BNR-ASF, nu se mai sesiza nimeni cred. Si totuși, si in acest caz, acestea sunt instituțiile principale. De ce este necesar sa consultam si Guvernul? Pentru ca intr-o situație extrema, de exemplu falimentul unei bănci majore, guvernul va trebui sa intervină. Mai sunt si alte considerente, de exemplu cât de interconectate sunt bancile cu guvernul, prin portofoliile băncilor de obligațiuni de stat.

      Dar CNSM nu are niciun rol in bugetul statului. Nu e o preluare de funcții a Guvernului de către BNR: funcțiile de gestionare a riscului sistemic sunt in mai toate țările de competentă băncilor centrale. Si la noi la fel de acum.

  2. Nu inteleg cum nu e ‘politica’ din moment ce adreseaza sesizari ‘publice’ guvernului. Cum vine asta nepolitic. Cam cum e sa adopte guvernul o decizie si sa vina un guru sa’ii spuna public ‘nu e bine domnul chestor’. Cum arata ‘politic’ un premier tras de maneca in public de guvernatorul bancii?
    Si nu inteleg de ce un comitet de supraveghere nu’si poate angaja chiar guvernul sau premierul IN INTERIORUL LUI???? Pentru ce platim din bani publici consilieri? nu ca sa fie macroprudentiali? Ii opreste cineva pe premier sa se consulte cu banca centrala? De ce trebuie o INSTITUTIE distincta când poți avea la dispoziție toate mecanismele instituționale clasice sa rezolvi problemele expuse. Atentie, NU NEG PROBLEMELE pentru care se infiinteaza CNSM, ci nevoia unei suprainstitutii care să le rezolve…

    Dacă e așa bun, de ce n’u și alții?…sau o fi România mai specială…

    1. In primul rand, sa definim termenii. “Macroprudential” nu defineste o politica macroeconomica prudenta, in general, ci se refera exclusiv la sistemul financiar, privit in ansamblul lui. Cel mai facil, definita pe Wikipedia: “The term macroprudential regulation characterizes the approach to financial regulation aimed to mitigate the risk of the financial system as a whole (or “systemic risk”). (https://en.wikipedia.org/wiki/Macroprudential_regulation). Termenul pe care il folositi, “consilieri macroprudentiali” nu exista asadar — nu este intersanjabil cu “consilieri prudenti”, nota bene.

      Cand vorbim de CNSM, nu vorbim de atributii pe zona fiscala, bugetara. Vorbim de sectoare care oricum erau reglementate de BNR si ASF (nu de Guvern!!) si asupra carora va exista de acum o vedere unitara. Impactul CNSM asupra activitatii Guvernului este cel mult marginal, si mult mai putin relevant decat este prezentat in presa.

      Altfel, nu vorbim de o “institutie distincta,” ci de o platforma de colaborare intre cele trei institutii partenere. Cei noua membri nu vor fi remunerati suplimentar. In alta ordine de idei, “de ce platim din bani publici consilieri?” — pai tot din bani publici sunt platiti si BNR si ASF. Si atunci, de ce sa nu colaboreze?

      In ultimul rand, nu este o idee romaneasca. Exista la nivel European (ERSB, https://www.esrb.europa.eu/home/html/index.en.html), in Statele Unite la nivelul Fed Board (http://www.federalreserve.gov/newsevents/speech/tarullo20150130a.htm), si in multe alte state.

      Pentru detalii, recomand Sectiunea 1.2 (pagina 8) din raportul Bancii Frantei din aprilie 2014 (un an si jumatate inaintea dezbaterii din Romania..). Citez: “The organisation of macroprudential authorities differs from one country to another, in terms of the degree of integration between the central bank and the prudential supervision authority, the actual institution in charge of macroprudential policy, and the roles assigned to the central bank and finance minister within this institution. At this juncture, there appears to be no single dominant model.”

      Toata ideea este ca nu s-a pus accent pe riscul sistemic inainte de 2008, si acum se incearca cumva consolidarea institutiilor.

      1. Fără să fiu specialist în finanțe, mi se pare totuși că e o diferență majoră între ‘nivelul european’ unde avem ‘n’ state X ‘n’ politici și reglementari sau nivelul ‘federal’ american unde, iarăși, fiecare stat poate impune reglementări fiscale distincte și nivelul unui stat ca România.

        Apoi, mă repet, NU AM NEGAT EXISTENȚA PROBLEMEI, ci nevoia unei instituții speciale. Nu vreau nici să lungesc discuția: ar trebui să definim și termenul ‘instituție’… dar pentru mine o ‘platformă de colaborare’ așa cum se vrea acest CNSM e tot o instituție. E ca’n poveste: dacă nu ar fi, nu s’ar povesti… pt că altminteri ‘platformă de colaborare’ putea și TREBUIA să existe și până acum, FĂRĂ UN COMITET, care să facă sesizări publice. Iarăși repet: nimic nu’l împiedică pe ministrul de finanțe (sau pe premier) să se consulte cu BNR și cu ASF. Ba chiar cred că și BNR’ul și ASF’ul au în statut să informeze guvernul despre problemele din ‘sistem’.

        Deci rămân la părerea că această ‘colaborare’ NECESARĂ poate glisa de la informală la inter-instituțională în n forme de organizare, fără să fie nevoie de un ‘comitet’…MAI ALES ÎN ROMÂNIA, unde până și portarii de la ministere au carnet de partid. La noi avem suspiciuni că până și în CCR se votează politic, dapoimite într’un astfel de comitet…

        1. Vad ca dvs. aveti o rezistenta speciala fata de termenul de “comitet.” Putea sa se numeasca platforma, si era tot acelasi lucru: o colaborare inter-institutionala.

          Pe de alta parte, o colaborare formalizata este de preferat unui regim informal. Daca exista problema unei influente maligne a unei persoane/grup, sau a politizarii deciziilor asupra sistemului financiar, o astfel de situatie este mult mai greu de depistat daca tot ce avem este o colaborare informala intre institutii. Dumneavoastra vedeti termenul de “recomandare publica” ca fiind o “mustrare publica”, o subminare a autoritatii, un fel de a plati polite politice. Eu din contra, spun ca “public”=”transparent”, supus controlului societatii civile, si salut o astfel de initiativa. Daca vrei sa faci o recomandare pur politica, nemotivata de realitate, e mai greu sa iti ascunzi adevaratele intentii daca trebuie s-o faci publica. E un sistem mult mai “verificabil”, dupa parerea mea. Nu e scopul unei astfel de constructii sa dea directive sau sa evidentieze lacunele cuiva din Guvern, sa fim seriosi.

          In al doilea rand, sistemul nostru financiar este legat de restul sistemelor europene. Este necesar sa “semnalizam” explicit ca suntem preocupati de problemele macroprudentiale (pe care de altfel, nu le negati).

          In al treilea rand, nu consider ca Romania trebuie privita ca un caz special, unde regulile din alte parti nu se aplica. Din contra, pentru a ne dezvolta, tocmai ca trebuie sa adoptam/copiem institutiile din alte state. Recomand o carte foarte buna, non-tehnica, a lui Daron Acemoglu (MIT) — “Why nations fail“, in care este argumentat tocmai acest mesaj: institutiile bune sunt exact motorul de dezvoltare al unei tari.

          P.S. Vorbiti de SUA unde statele au atributii in politica fiscala. Inca o data, CNSM nu are atributii de politica fiscala, deci nu se aplica paralela dumneavoastra aici. Mai curand vorbim de politica monetara si a sistemului financiar, unde atributiile sunt mult mai centralizate chiar si in SUA.

  3. Ati scris bine, insa ma intreb daca structura politica de la noi e suficient de matura si experimentata sa functioneze ca in alta parte, de exemplu ca in State.
    Pe langa aceasta avem actori mici si temporari cum e Teodorovici care niciodata nu vor avea influenta altor oameni din acel comitet cum e Isarescu. Credeti ca cineva din acest Guvern ii poate spune nu domnului Guvernator BNR?

    1. Cred ca in primul rand trebuie sa avem institutiile potrivite, si CNSM e un pas in directia buna. Probleme de guvernanta pot exista in orice institutie, inclusiv la Fed. Nu stiu daca e cazul in Romania, si nu pot sa ma pronunt fara argumente concrete. De ce pornim de la ideea sa spuna cineva “NU” cuiva? Cred ca inclusiv Obama o asculta pe Janet Yellen pe probleme de politica monetara. Important, repet, e sa avem o structura institutionala corecta. Mai mult decat atat, sper ca orice recomandare a CNSM sa fie bine fundamentata de studii de la BNR/ASF/Guvern. Nu merge asa — pe pareri strict personale. Iar la BNR stiu ca exista economisti buni..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *