Se poate face cercetare economică de calitate în/despre România?

Ce înseamnă “cercetare de calitate” este destul de vag și poate fi interpretat în multe feluri.* În acest post, definiția mea va fi “o lucrare care a trecut de peer review și a fost publicată într-o revistă ‘bună’.” (Într-un alt post voi discuta ce înseamnă pentru mine “revistă bună”.) Evident, aceasta definiție e destul de restrânsă — de exemplu, exclude studii riguroase efectuate în cadrul unui program al Băncii Mondiale sau al FMI. Însă, de obicei, acest tip de studii nu este luat în considerare în evaluarea dosarelor de promovare, în timp ce lucrările incluse în definiția mea sunt.

Pentru a răspunde la această întrebare, am efectuat două căutări pe Econlit, baza de date de referință pentru publicațiile din economie. Prima căutare a fost limitată la articole în care cel puțin unul dintre autori are o afiliere în România. Din cele 74 de rezultate, numai 2 au fost în reviste de categorie B sau mai bine (adică al doilea eșalon în câmpul respectiv): unul in China Economic Review,   și unul în Economics of Transition.

Evident, aceasta cautare nu e perfectă. Sunt excluse cel puțin trei tipuri de lucrări: (1) cele publicate în reviste de matematică aplicată, cibernetică, statistică șamd; (2) studiile publicate de persoane actualmente în România în perioada când aveau o afiliere cu o instituție din străinătate, ca de exemplu în timpul doctoratului; (3) studii publicate de persoane din România care nu au inclus “România” în descrierea afilierii (ca de exemplu Cristi Litan, în câteva din articolele lui). Însă nu cred ca aceste omisiuni schimbă prea mult situația, care nu este deci deloc roză. Să fie din cauza datelor? Deși Turcia are o tradiție destul de puternică în teorie micro, unde nu este nevoie de date…

Așa că am făcut o a doua căutare pe Econlit, pentru articole unde România este menționată în rezumat. Aici am avut mai mult succes: 38 de articole publicate în reviste de categorie A sau mai bine (adică top interes general sau top-field), dintre care 3 în top-5. În plus, jumătate din aceste articole folosesc exclusiv date din România!

Trebuie sa recunosc că, până acum câțiva ani,  și eu mă aflam în tabăra celor care credeau că nu se poate publica nimic “serios” despre sau cu date din România. Însă mă uit cu multă admirație la economiștii care și-au făcut o carieră publicând în reviste foarte bune cu  date din România, ca de exemplu: Kiki Pop-Elecheș, Andreea Mitruț, și în oarece măsură John Earle.

Cu alte cuvinte, se poate, dar mai greu pentru cei care se află în România. Ce lipsește? S-a discutat destul de mult în alte posturi. Banii sunt un aspect (foarte important). Motivația este altul. Suportul logistic este un al treilea. Însă scopul acestui post nu este să identifice o soluție (Sebi a sugerat ceva aici, Marius are o altă sugestie aici) — ci doar să arate că, în principiu, “se poate”…

* Editat 2 sept: Ca urmare a comentariilor la postul inițial, mă simt obligat să clarific aceasta exprimare. Ar fi trebuit probabil să folosesc un alt cuvânt în locul lui “vag”. Ceea ce am vrut sa spun este: fiecare persoană are o definiție proprie a “cercetării de calitate”, bazată pe diferite criterii pe care le consideră importante (număr de citări, impact asupra comunității științifice șamd). Criteriul pe care l-am folosit, din pure considerente de comoditate, este unul foarte subiectiv pentru că se bazează pe clasamentul *meu* al revistelor din domeniu. Deci, ar fi trebuit poate să scriu ceva de genul:

Ce înseamnă “cercetare de calitate” poate fi subiectiv și nu toți cititorii vor fi de acord cu definiția pe care o voi folosi în continuare.

35 thoughts on “Se poate face cercetare economică de calitate în/despre România?”

  1. Pentru ca vad ca Sebi m-a pomenit, dar nu doar din acest motiv, as dori sa-mi spun si eu parerea din experienta proprie. Intai de toate, apreciez postarea lui Mircea pe aceasta tema, care ofera prilejul ca unele lucruri, chiar daca s-au tot spus, sa fie din nou reiterate.

    In ceea ce ma priveste, tot ce-am publicat pana acum (in “Economics of Transition” si “Emerging Markets Finance and Trade”) sau ce am in lucru in prezent (un IZA Discussion Paper si altele) se datoreaza exclusiv studiilor mele din strainatate. Metodele pe care le folosesc (IV, DiD, Matching s.a.m.d.) sunt toate invatate inafara (la Uni Mannheim sau Uni Konstanz). Din cate stiu, in Romania nici nu exista cursuri de „Program Evaluation” in cadrul universitatilor. Nu am verificat asta la fiecare facultate de economie, dar oricum, nu am gasit/citit niciun articol pe microeconometrie aplicata a vreunui autor cu afiliere si pregatire (doar) in Romania. De aceea, majoritatea colaboratorilor mei sunt dinafara (de nevoie). Mi-as dori sa colaborez si cu cercetatori din Romania, dar inca nu am gasit pe cineva cu care lucrez asa cum se lucreaza in domeniul meu. Chiar sa existe in Romania cele mai bune date, nu cred ca cineva din Romania, pregatit doar aici, ar sti sa le utilizeze corespunzator in analize care sa fie relevante pentru politici economice si care sa fie publicabile in reviste consacrate.

    O solutie (sau, cel putin, o parte a ei) ar fi introducerea acestor cursuri in programa facultatilor. Iar manualele folosite sa fie cele deja clasice (Mastering Metrics, MHE…), nu „suporturi de curs” autohtone. Ca sa nu mai spun, la facultatile de economie din Romania, SPSS-ul este inca cel mai utilizat software de analiza date. Am avut o data initiativa de a tine un curs de Stata, dar fara succes.

  2. O alta problema legata de (im)posibilitatea de a face cercetare stiintifica de calitate concretizata in publicarea in reviste tari data de accesul la continutul acestor reviste.
    Sigur ca situatia in Romania s-a imbunatatit semnificativ fata de acum 10 ani insa totusi…
    Se stie ca in Romania accesul e achizitionat centralizat (nu cred ca interzice nimeni universitatilor sa mai cumpere suplimentar insa nu cred ca au resurse) prin sisteum ANELIS. Ca sa dau doar 2 exemple: nici Econometrica si nici American Economic Review nu sunt disponibile la citit (poate versiuni cu decalaj via JSTOR sau selectii de articole exista insa nu avem in mod curent acces). Sigur ca mai avem prieteni/ cunostinte la universitati cu “apa calda”, sigur ca nu prea primim raspunsuri negative daca scriem autorilor direct, sigur ca exista “repository” insa treaba asta merge punctual. Poate ca uneori nici abonamentul individual nu ar fi un efort imens insa pana la urma cred ca totusi accesul la aceste reviste ar trebui sa fie institutional.

    1. Da, este una din problemele cunoscute (si voi la ASE daca aveti totusi Jstor stati mult mai bine decat alte universitati din tara, crois-mois…), un mic detaliu dar cu implicatii deloc neglijabile, si aveam planificat sa scriu (si) despre asta. Am prieteni din Romania, nu toti economisti, carora le trimit eu lucrari de care au nevoie, de exemplu… exact cum zici si tu.
      DAR ce vreau sa sugerez tuturor (inter alia si lui Victor si chiar lui Dr Pi cu, mai nou, declaratiile sale publice de dragoste 🙂 btw, raspunsul fiind EVIDENT, nu e nevoie sa il mai repetam…) este sa HOLD YOUR HORSES pentru ca deja divagam enorm de la tema lui Mircea de aici. Notati toate ideile astea pentru ca in viitor (voi/vom incerca sa il facem “viitor apropiat”) vor veni alte posturi mai direct si mai detaliat pe subiectele astea. Eu raman la parerea ca Mircea a creat potential o confuzie enorma aici (inclusiv cu re-deschiderea intregii cutii a Pandorei) cu doua teme separate si ca tema lui principala este despre cercetarea CU DATE DIN ROMANIA. Confuzia nu ajuta pe nimeni. THEREFORE eventualele comentarii viitoare de aici ar trebui sa se rezume la idei legate de cercetarea despre Romania, unde evident ar fi mult mai mult de discutat (si se va discuta de altfel si cu alta ocazie, mai mult ca sigur).

      1. Da, sunt de acord ca acest fir de discutie e un pic deviant de la topicul initial insa raspunde partial la intrebarea din titlul chiar daca situatia e valabila si in alte domenii.
        Dupa ce am verificat, se pare intradevar ca la ASE avem o bucata din JSTOR (Business Collection I & II: http://www.biblioteca.ase.ro/index.php/resurseelectronice/61-resursejstor) achizitionat nu prin ANELIS. Tot ce e prin ANELIS e disponibil pentru multe dintre universitatile din Romania. Insa acolo problema e (de ex. la ScienceDirect) accesul e la resursele recente si nu la cele ceva mai vechi (15-20 de ani). Mai greu e cu astfel de articole pentru ca la cele recente, asa cum spuneam daca scrii direct autorilor ai sanse mari. Dar daca autorii nu aveau email sau sunt decedati…

  3. Sunt de acod cu @Silvia caci in Romania prezenta a lasa la interpretarea fiecaruia termenul cercetare de calitate, este un dezastru. Nu stim, si mai grav nu dorim sa stim unde ne plasam cu “cercetarile” noastre deoarece ar fi prea dureros; aici in suc propriu, adulati unii de alti, este confortabil. Doar prin cerinte de angajare/ promovare concepute de oameni ce au facut efortul de a publica in reviste rezonabile se pot separa “apele” (altfel toti suntem grozavi si ne batem in punctaje pe criterii realizate a.i. sa ne avantajeze pe unii sau pe altii).

    Sunt de asemenea de acord ca intr-un mediu academic, chiar si din Romania, stimulii pt o activ. de cercetare rezonabila sunt mai mult decat de natura financiara. Avem nenumarati profesori cu venituri la nivelul univ. din vest (pot fi vazute declaratii de avere pe internet, sunt publice), si isi “aloca” zero lei pentru dezvoltarea lor profesionala (“zero” participari la conferinte serioase, zero articole publicate in jurnale rezonabile…). Acesti profesori au de regula si functii de conducere, prin urmare nu vor “cere” nici subalternilor ceea ce domniilor lor nu fac. D-l Sebi are mare dreptate cand spune (asa pe sleau) ca este foarte importanta structura ierarhica; astfel si fondurile (cate o fi ele) vor fi directionate acolo unde exista potential de crestere si nu in gauri negre.

    1. As dori sa imi cer scuze de la domnul Mircea pentru “tovaras”. Am inteles acum din explicatiile dumnealui din comentarii despre ce dorea sa scrie.
      Totusi as dori sa ii atrag atentia ca actualizarea postului sau cu acea explicatie de la * nu e in conformitate cu ce declara in comentarii. In explicatia de la * domnul Mircea nu iese din starea de inconstienta initiala, adica “Ce înseamnă “cercetare de calitate” poate fi subiectiv și nu toți cititorii vor fi de acord cu definiția pe care o voi folosi în continuare.” Cum, DOMNULE Mircea, “ce inseamna calitate de cercetare e subiectiv”. Pai spuneati ca “vag” nu e bine. “Subiectiv” e bine? Mai putin “vag”? Ma iertati, dar tocmai aici e buba in Romania. Tocmai aici e buba peste tot!

  4. Stimate Mircea Trandafir,
    Felicitarile mele pentru postarea dumneavoastra! Dupa reactii produce multa patima deja.Dupa cum apar si in comentarii ar fi un serviciu pentru noi toti daca pe blog ati mai discuta dumneavoastra studii cu date din Romania sau poate chiar autorii lor sa le prezinte! Nu stiu in ce masura este posibil.
    Multumesc!

  5. Draga autorule,

    Sa nu va suparati prea mult pe mine, dar cred ca dati dovada de o inconstienta crasa cand afirmati ca “cercetare de calitate e destul de vag” si discutam in contextul cercetarii economice din Romania!Oare cercetarea publicata in revista de club a Academiei de Stiinte Economice, Amfiteatru Economic, sa fie “de calitate” din perspectiva dumneavoastra “vaga”!?

    Daca dumneavoastra din universitati straine vorbiti pe 10 voci dati apa de moara unora ca Vasile Dinu sau Puiu Nistoreanu si productiilor lor. Oare ce e calitatea, hmm, e vag, cam orice deci trece!?

    Multumim frumos, tovarase Trandafir!

    1. Nu vreau sa raspund in locul lui Mircea (auzi, tovarase? 🙂 ), dar subiectul pe care il ridicati aici a fost discutat si lamurit in comentarii anterioare, vedeti sub-thread-ul care incepe aici. 🙂
      PS. Va asigur ca intregul Comitet Stiintific al ERMAS la ambele editii, sa dau doar un exemplu de romani din afara Romaniei care au o anumita legatura cu- si au evaluat si cercetare din- Romania, are o idee foarte buna despre ce inseamna calitatea in cercetarea economica. Nu este cu mult diferita de ideea mea, pe care ati putut-o, sper, sesiza din interventiile mele anterioare (pe acest Blog si in alte parti). Nici Mircea nu cred ca are o idee foarte diferita 🙂

    2. Draga Silvia, ma bucur sa vad ca postul meu a provocat reactii patimase. Cred insa ca tinta lor este putin gresita. In mai multe comentarii mai jos, si Sebi si eu am explicat ca ideea nu este ca e greu de decis ce e cercetare de proasta calitate, ci ce reprezinta cercetare de super-top vs cercetare de top. La asta m-am referit in post, dar sunt complet de acord ca exprimarea putea fi mai buna sau mai clara. Sper ca entuziasmul pe care l-ati manifestat in acest comentariu sa se transforme si in entuzism in cercetare de buna calitate (conform definitiei din acest post, asa vaga cum e ea 😀 )!

      PS: Este prima data cand mi s-a adresat cineva cu apelativul “tovarase” intr-o conversatie serioasa — sper ca Sebi s-a oprit din ras intre timp…

  6. @Mircea: articol binevenit. Cateva comentarii rapide, mai mult critice — specialitatea mea 🙂

    1. In titlul postului ai si particula “in” dar de fapt articolul tau trateaza doar cercetari cu date din Romania/ despre Romania, si doar foarte tangential, as aprecia, subiectul cercetarii economice de calitate “in Romania” (care, desigur, sa intru pe o extensie aici, poate sa fie si fara date din Romania, dupa cum au singurii oameni care au publicat suficient de vizibil in Romania, Cristi Litan si Zsolt Sandor; in plus, am si alte motive sa cred ca avantajul comparativ al cercetarii economice din Romania, daca s-ar materializa la un moment dat, nu e necesar pe cercetarea empirica; in fine, daca ai vrea sa faci o investigatie serioasa pe cercetare produsa pe economie cu autori din Romania, ai putea face un search pe afiliatie in baza ISI, de exemplu: e tipul de investigatie pe care a facut-o de multe ori pentru Romania, pe discipline, Ad Astra)

    2. S-ar putea sa existe articole despre Romania si fara “Romania” in abstract; e o consideratie la nivel pur teoretic, dar in principiu ar putea fi mult mai multe astfel decat ai gasit. Din pacate, nu ma astept ca ele sa fie cu autori din Romania… Din nou, ca la 1., eu as separa clar tema ta in doua, cercetare despre Romania si ‘cercetare in Romania’ (tot ca la 1., ‘they need not overlap’, after all)

    @Claudiu (Hertz)
    i) intrebarea era daca merge sa publici cercetare de calitate cu date din Romania (spre deosebire de Mircea, pentru mine “calitatea” are subiectivitate minima 🙂 ). La reviste de top calitatea datelor (in detaliu aici) poate deveni usor o problema… mare, sa dau doar un exemplu, mai ales daca articolul are contributie pur empirica si nu si teoretica/ metodologica.

    ii) nu vrea sa spun prea multe despre calitatea publicatiilor de nisa, pentru ca ar fi o digresiune cam mare, dar o observatie pe care as face-o aici este ca pana nu ai publicat sa zicem in Demography, revista pe care o amintesti, nu poti aprecia ca ai fi avut “sanse bune” 🙂 De fapt, la jurnale bune si foarte bune– nu vreau sa ma pronunt neaparat nici referitor la revista Demography acum, in plus e oarecum tot de nisa pentru mainstream econ–, nu poti spune asta nici dupa un revise & resubmit (sau chiar doua– si aici iti pot zice din experienta proprie 🙂 ). Cu alte cuvinte, sfatul meu este sa iti pastrezi motivatia si ambitia– directia e foarte buna!– foarte bine aici, dar sa adaugi si un pic de realism. 🙂

    1. Sebi, mersi pentru comentarii — cele critice sunt cele mai bune, că așa progresțm! Însa nu sunt neapărat de acord cu punctul tău 1 — prima mea căutare a fost pe baza afilierii, nu a subiectului. Sunt complet de acord (și am zis asta și în text) ca e o aproximare grosieră. Chiar l-am menționat pe Cristi ca nu mi-a apărut în rezultate și nu știam de ce, până când n-am văzut că el n-a pus la mai multe articole “România” la adresă. Iar articolul la care am făcut link în text, în China Economic Review, e de fapt despre China. Nu știam de Ad Astra, mersi — m-am uitat acum repede și n-am reușit să conving motorul de căutare să-mi dea rezultate numai din economie, dar mai încerc…

      Ce cred că reiese din cele doua căutări ale mele pe Econlit este următorul lucru: cercetarea *despre* România este, cel puțin deocamdată, mai bună decât cercetarea *în/din* România. Părerea mea este că persoanele *în* România ar putea/trebui să aibă un avantaj comparativ (măcar din punctul de vedere al datelor) în cercetarea despre România. Sper ca postul să fie perceput ca o incurajare: haideți fraților ca se poate!

      PS: De acord și că nu e nevoie de cercetare cu date. Am menționat Turcia ca un exemplu de țară unde se publică super bine într-un domeniu în care nu e nevoie de date: teorie micro. De asemenea, după cum bine știi, Olanda are o tradiție foarte puternică în econometrie teoretică, din același motiv.

      1. Ar trebui sa fie mai multe atunci, mai ales in ani recenti. Ad Astra a facut dar doar pana la un anumit moment, insa ideea e ca daca ai acces la “full” ISI-Thomson poti face singur cautarea aia (presupun ca si pe universitati din Romania, sa nu mai ai problema tehnica pe care ai mentionat-o la Litan). De fapt puteai face asta chiar si pe topul pe econ construit de Tilburg University, dar acum e “under revision” pentru noua editie de mai bine de un an, deci nu poti accesa “sandbox” etc. Econlit imi pare destul de imperfect. In rest raman la opinia ca le-ai cam amestecat cu “in Romania” si “despre Romania” intr-un articol oarecum scurt, dar desigur inteleg ca am o perspectiva diferita.

        Am uitat sa precizez, mai ales ca tu nu ai fost la ERMAS pana acum: Kiki (Pop-Eleches) a avut de fapt keynote-ul din 2014 pe “A face cercetare pe Romania”. Din pacate nu avem slide-urile sale online, dar o fotografie cu el prezentand e pe twitter-ul EconAcademia. 🙂

        Voi avea la un moment dat un post despre ce consider ca ar putea avea avantaj comparativ serios si de ce partea empirica imi pare mai in urma, la oamenii cu potential din Romania. Dar, din nou, e doar un punct de vedere. Sunt de acord (si as fi raspuns doar afirmativ la intrebarea din titlul tau, ex ante!) ca se poate face si ca lumea trebuie incurajata. Mai sunt anumite “chichite” aici, calitatea datelor e foarte problematica, cam la orice nivel (Andreea si Kiki iti pot da detalii aici…).

        O ultima observatie pe moment, de care iarasi am uitat, nu cred ca fondurile sunt prima problema. De fapt nu prea cred ca sunt o problema. Problemele sunt cele descrise si de Cristi (inclusiv in multimea de comentarii de acolo) si de mine in alte parti, de-a lungul ultimilor peste 10 ani (cel mai recent, desi doar partial, aici)– si in curand sper sa intram in dezbatere mult mai direct pe ele.

        1. Mie imi place ideea lui Mircea Trandafir de a combina “cercetarea despre Romania” si “cercetarea din Romania” tocmai pentru ca arata, prin contradictie, exact ce spune Sebastian Buhai: cei “din Romania” nu par sa aiba nici un avantaj comparativ exact pe cercetarea “despre Romania”. Toate studiile BUNE folosind date despre Romania sunt publicate de cercetatori romani din afara Romaniei sau cercetatori straini! Cred ca este important sa intelegem de ce se asa si eu vad doar doua posibilitati aici. Prima este calitatea proasta a datelor din Romania. A doua esta calitatea proasta a economistilor din Romania care utilizeaza date din Romania. Personal as spune ca e o combinatie a ambelor posibilitati, dar poate ca sunt si alte pareri? Ascult.

          1. Exact. Insa nu cred ca problema e calitatea datelor — in fond, si cei din strainatate ar avea aceeasi problema. Poate sa fie lipsa fondurilor, in mai multe sensuri: fonduri ca salarii pentru a atrage mai multi cercetatori de calitate, dar si fonduri pentru a sustine direct cercetarea de calitate. In ultima categorie sunt multe puncte: salariu pentru studenti care sa ajute cu analiza datelor, fonduri pentru achizitia datelor, fonduri pentru a invita cercetatori de varf sa tina prelegeri, fonduri pentru deplasari la conferinte samd samd. Si, binenteles, trebuie sa existe motivatia pentru cercetare de calitate, nu numai ambitia oamenilor. Dupa cum am scris in post, Sebi si Marius (si Cristi) au discutat despre asta in mai multe posturi — au am ajuns la dans mai tarziu un pic…

          2. Da, dar revin la ideea mea: fondurile conteaza mai putin decat ar vrea lumea in cauza sa se creada. Hai sa iti dau niste exemple tot de la ERMAS: Gabriel Krendler, PhD student la MIT a prezentat ceva potential excelent (evident e doar work in progress inca) folosind date educationale din Romania pe care le-a obtinut pe gratis. Andreea Mitrut impreuna cu doctorandele (si fostele doctorande) sale Oana Borcan si Simona Bejenariu au niste lucrari bune, unele publicate foarte bine, iarasi cu date educationale din Romania obtinute pe gratis. Kiki din cate stiu a obtinut toate datele pe care le-a folosit in lucrarile sale (inclusiv de top 5 in cazul lui, cum bine stim) tot pe gratis. Alina Botezat are niste lucrari interesante si potential cu sanse bune de publicare bine, iarasi cu date pe Romania, din cate stiu iarasi obtinute pe gratis. A se vedea in programul ERMAS 2014 unde am organizat si o sesiune speciala cu date din Romania (in caz ca nu stiati), care a fost in limba romana si pe intelesul unui public mai larg sau in programul ERMAS 2015 unde iarasi au fost cateva lucrari pe ROmania (scattered in 2 or 3 sessions, daca imi aduc bine aminte). Cu alte cuvinte, toate lucrarile bune si potential bune (adevarat, cam toate din exteriorul Romaniei) sunt cu date obtinute de fapt pe gratis sau aproape free… So what is all this about funds and so on and so forth? Problema e ca asta se foloseste ca justificare de multe ori pentru lipsa de competenta ca punct 1. si lipsa de motivatie ca punct 2. (multe din acestea induse de sistemul autohton, cum am mai discutat de multe ori si cum se va mai discuta fara indoiala).

            Dar as vrea sa ma intorc la ideea de calitate a datelor pentru ca aici e parte din problema si un raspuns pentru Daniel. Problema e intr-adevar ca datele astea nu sunt super bune, trebuie pregatite, cizelate, etc, si, mai ales, trebuie sa ai training sa stii cum sa le folosesti, ce concluzii poti sa tragi din ele, care sunt limitele, etc, deci iarasi o competenta in cercetare empirica, unde, cum spuneam si in comentarii precedente, eu vad lacune destul de mari in Romania (NB> intre cei mentionati de mine mai sus, Alina Botezat e de facto cu afiliatie in Romania, dar a avut training in afara destul de mult: poate eventual sa spuna si ea cat de mult a ajutat-o asta)… Altfel spus, ‘not everyone can make their data confess‘, mai ales cand data nu e chiar ‘ideal data‘. 🙂

          3. @ Sebi: de acord. Insa daca n-ai fonduri sa participi la conferinte, sa inviti cercetatori de calitate sa tina o prelegere, iesi destul de repede din circuit. Si e foarte greu sa revii… Nu zic ca fondurile sunt singura problema, sau cea mai importanta, dar sunt un aspect non-neglijabil.

          4. Treaba e endogena aici, dupa cum realizezi. Fonduri de baza exista si au existat. UBB-ul chiar se lauda cu asta. Faptul ca se impart prost, e altceva, tot problema de sistem (endogeneity…). Enfin, nu are rost sa intram acum in amanunte pentru ca sunt subiecte despre care cred ca mai multi dintre noi si-au propos sa scrie in viitor. 🙂

        2. Bine, Sebi — dar toate exemplele pe care le-ai dat tu pentru a justifica ca nu e nevoie de fonduri sunt oameni din afara Romaniei.
          Sunt de acord cu Mircea aici — e nevoie de fonduri pentru conferinte, pentru invitati. Daca fondurile astea exista undeva (fie si prost gestionate, e excelent). Ca sa nu mai vorbim de fondul de salarii. Vorbim de adus oameni cu potential de top 5, oameni pentru care “reservation value” e undeva intre 50 si 100 de mii de Euro pe an. Cu un salariu de lector universitar la ASE de exemplu, greu iti permiti o chirie in Bucuresti; am cunoscut exemple de profesori “caministi” din necesitate. Iar daca argumentezi ca si fondurile astea exista, atunci ma intreb unde sunt si cine la ce le foloseste.
          Spun asta fara a nega ideea ta ca problema de incentives e mult mai serioasa si greu de rezolvat.

          1. Salve.
            Marius, la voi imi pare ca e putina (sau putin mai multa) asimetrie informationala. 🙂 Nici unul (ie, tu sau Mircea) nu ati trecut inca pe la ERMAS, de exemplu. Realitatea e mai nuantata.
            Raspunsul scurt e acelasi pe care l-am dat si ca prim comentariu la postul tau recent… intai rezolva structura/ scheletul/ ‘the proper incentives’, apoi vin si alti bani (cum sa atragi alte fonduri, inclusiv granturi etc, cand esti la pamant cu structura si esti backward-looking, darkage-wise even, in loc sa fii forward-looking?!) si unii ar gasi lucrurile mult mai atractive, controlling for a specific amount la salarii, fonduri de cercetare, etc.
            PS. Cristi Litan iti poate spune despre seria de seminarii pe care a inceput-o la Cluj, daca vrei per concret. De fapt poate ar trebui sa scrie un post pe asta…

          2. De acord ca întâi trebuie rezolvată structura de incentives.
            In lipsa unor exemple concrete, imi rezerv dreptul sa fiu sceptic in legătura cu ce se va întâmpla dupa in absenta unei politici de finanțare mult mai susținute. Nu cred ca fondurile din afara vor veni asa ușor si repede înainte sa vina oamenii/publicațiile. Si chiar daca as fi de acord cu afirmația ta condiționala (“Controlling for salary…”), oamenii nu iau decizii de cariera excluzând factorul financiar. Deci pentru granturi ai nevoie de oameni competenti (o masa critica!!), pe care trebuie sa-i atragi înainte.
            Bineînțeles, accept ca pot avea informații eronate asupra a cum sta situația de fapt. Admit ca poate sunt si subiectiv, si privesc lucrurile prin perspectiva job marketului prin care am trecut recent. Help me update my prior then 🙂 un articol de la Cristi Litan ar fi binevenit.

          3. Scepticismul e oricand sanatos, Marius, dar aici e si/ mai mult vorba de informatie… cred. Inter alia, am mai scris si eu si altii pe acest tip de topic, si asta si acum 10+ ani. Mais bon, nu o sa rezolvam scepticismul asta intr-o serie de comentarii care fac si divagatie de la subiectul principal, si nici nu am de gand sa-ti fac morala ca nu ti-ai facut temele. 🙂 BTW, vezi si stirile recente, salariile de baza in cercetare vor fi crescute, avem prim-ministri si mai nou chiar presedinti promitand astea. Daca in rest nimic nu se rezolva, asta va rezolva insa exact caca-maca… eventual la patrat. 🙂
            Singurul lucru pe care il adaug de data asta (restul ramane de rezolvat prin viitoare articole unde sa facem analize detaliate) este ca partea pecuniara pentru noi cei din academe este mai putin importanta decat pentru altii (altfel multi dintre noi eram in afara academe-ului). Deci gandeste-te la o oferta ca la un pachet intreg de (dis)amenities. Una dintre ele e ca nimeni intreg la cap nu ar suporta superiori care au publicat doar in Amfiteatru Economic & the like. 🙂

          4. Sebster,
            Have I told you lately that I love you?… You fill my life with LAUGHTER and somehow you make it better… Ease my troubles that’s what you do! 😆
            Daca nu stie nimeni altul, am permisiune sa divulg cat face (CACA-MACA)^2? 😆

    2. Sebster, dar ce pana mea ce se intampla de ai devenit asa de indulgent? 😆 Sau vad eu prost dis-de-dimineata?
      Vad ca ai alocat doar o paranteza sa critici prima si cea mai indoielnica fraza a autorului Trandafir, citez “(spre deosebire de Mircea, pentru mine “calitatea” are subiectivitate minima)”: nu esti tu, monsieur! 😆 El incepe cu, citez “Ce înseamnă “cercetare de calitate” este destul de vag și poate fi interpretat în multe feluri.” , am incheiat citatul. Pe arXiv ma duc si pot sa ma pronunt daca orice lucrare inca NEPUBLICATA in fizica e de calitate cand e pe sectorul meu. Sa inteleg ca voi in Economie aveti probleme serioase de evaluare sau are autorul de aici ceva probleme cu… bibilica? 😆

      1. Nu fi rau, Dr Pi Evil! 🙂
        Cred ca e o exprimare putin nefericita acolo la Mircea. Ceea ce as fi spus eu in locul lui Mircea, si nu realizezi nici tu, monsieur, e ca in the ‘low tail’ e usor sa vezi ca nu e calitate, dar in the ‘high tail’ ia mai mult timp sa vezi ca intr-adevar contributia e top, chiar dupa publicare (sunt publicatii in top 5 in Economie care si dupa multi ani nu aduna decat foarte putine citari, sa dau un exemplu, si deci nu au un ‘legacy’ pe masura nivelului publicatiei; cu alte cuvinte un grup meritoriu dar mic de reviewers poate sa le considere top quality, dar comunitatea pe subfield sau field in general nu are neaparat aceeasi parere); dar ce e prost din start, e prost… deci acolo nu exista “vag” ca la Mircea, aici de acord– si probabil ca in contextul in care ne aflam aici, asta conteaza mai mult 🙂
        PS. Admit ca treaba problematica in the ‘high tail’ in distributie e mult mai valabila in Economie decat in Fizica, unde o contributie importanta, un fel de ‘structural break’ e mult mai usor de judecat. Cu toate acestea, sa nu te las usor sa scapi, quant à arXiv: nu e exact cum zici, una e sa crezi ca e top quality si alta e sa evaluezi contributia cum trebuie, vezi paper-ul breakthrough al lui Perelman de exemplu. Era clar ca e top quality DACA a rezolvat ce a pretins ca rezolvat (ceea ce s-a intamplat, ex post), dar nu te-ai fi putut pronunta pana la evaluare si publicare.

      2. Acum am inteles si eu de ce Sebi era asa pornit contra mea ca definita calitatii nu e “vaga”… Ca sa clarific situatia: parerea mea e ca, in afara de lucrarile care produc schimbari majore in paradigma stiintifica, e greu de venit cu o masura obiectiva a “calitatii” pentru studiile care imping frontiera cate un piculet. Care cred ca e si argumentul lui Sebi: in “higher tail” e greu de estimat cat de “buna” e o lucrare. Daca e pe felia mea subtire de interes, pot s-o consider foarte importanta, dar daca nu, pot sa o consider “meh”. Intrucat nu consider ca pot aprecia calitatea fiecarei lucrari, am preferat sa ma bazez pe procesul de peer review si am evaluat calitate lucrarilor in functie de revista unde au fost publicate. Insa aici apare alta problema spinoasa, legata de clasificare revistelor (Sebi poate sa ateste). In momentul in care ai iesit din super-high-tail, e foarte greu sa decizi daca revista X e la fel de buna/mai buna/mai slaba decat revista Y, si fiecare cetatean are propriul lui punct de vedere. De aici reticenta mea in a declara definitia *mea* a revistelor categoria A sau B universal valabila (insa sunt de acord ca probabil n-ar fi trebuit sa folosesc cuvantul “vag” acolo).

        1. Doar rapid o reactie aici, pentru ca oricum despre ierarhii de reviste se va vorbi mult si bine in posturi viitoare aici pe Blog EconAcademia: de acord ca exista niste margini de eroare acolo la clasificari, dar nu as numi asta “problema spinoasa”. Poti sa nu fii de acord (si nici nu ar trebui sa fii!) cu pozitia 12, 13, 14, dar nu cred ca in locuri serioase ar fi oameni care nu ar cadea roughly de acord asupra unui top 30 de exemplu, fara a preciza individual fiecare pozitie etc etc. And so on. Deci, evident, lucrezi in intervale mai largi (cum fac cam toate ierarhiile serioase, vezi inter alia CNRS).
          Pe langa asta, cum e de acord si Mircea se pare, la top of the top si top fields nu cred ca exista nici un fel de problema, deci din nou dificultatile apar mai jos in distributie. Ca sa nu aveti probleme de interpretare si evaluare (la nivel top international, forget the sorry state in Romania unde Amfiteatru Economic sau Virgil Madgearu le suna bine unora… pentru binele colegilor din Romania, sper sa se ajunga si acolo la progres, dar sper asta deja de mai mult de un deceniu…), go for the top of the top, therefore! 🙂

          1. Sebi, ar fi bine daca ar fi asa (si asa ar trebui sa fie), insa nu e tot timpul, din pacate. Ca sa-ti dau un exemplu: la Tilburg, JHR nu era considerata o revista top-field sau categorie A (nu stiu daca au schimbat clasamentul intre timp), desi majoritatea oamenilor din labor cu care am vorbit pana acum (e drept, in State) ar pune JHR si JoLE cam la acelasi nivel. QJE este considerat cel mai slab dintre top-5, daca e inclus in top-5. Clasamentul francez, folosit de foarte multe universitati, e si mai problematic. Problema e spinoasa atunci cand apar discutiile despre “cate puncte are o publicatie in X”, pentru ca devine important la deciziile de promovare-tenure. Si am vazut cateva discutii de-astea…

          2. JHR e considerata pretty ok, dar sub JOLE. Din nou, in intervale mai mari, you’ll get it right even if disagreements about specific positions exist. Chestia aia cu “trag linia” si urmeaza categoria urmatoare e sensibila, dar aici sunt mici detalii, plus ca toata lumea ar cam sti care e top din categoria B si care e ultima (deci inclusa “cu indulgenta”) in categoria A and so on and so forth. Din nou, nu are rost sa intram in chestiile astea de amanunt pentru ca per total, de exemplu la promovare la institutii bune, chiar nu conteaza.
            Within top-5 ranking it’s a matter of your subfield, to some extent. Nu as spune ca QJE e cea mai slaba, dar as spune ca QJE has a bloody high quality variance for a top 5! Nu cred ca trebuie sa mai spun care cred eu ca e number 1 🙂 dar din nou, de asta spunem top 5 (sau top 2 and the rest of top 5– multi folosesc asta si nu cred ca exista disagreements ca ECTA si AER sunt in top 2, si celelalte 3 in top 5) fara a preciza individual pozitia pentru a nu gadila variate orgolii s.a.m.d 🙂

          3. Absolut, discutiile nu sunt de genul “JHR e revista buna”, ci doar “JHR e mai buna/slaba decat JoLE”. Vezi si comentariul ca raspuns Silviei. Insa discutii despre pozitia relativa a revistelor tot timpul o sa fie, poate din cauza ca unii au opinii foarte transante. Parerea mea e ca fiecare revista are un “stil” si o “target audience”. De exemplu, pana sa devina Acemoglu editor la Emetrica, sansele erau mai mici sa prinzi daca aveai o lucrare reduced form decat daca trimiteai la QJE sau AER. Daca faci teorie micro sau applied theory, situatia era invers (evident, aici vorbim de lucrari care au sanse la un top5 🙂 ) Cam la fel cu JHR vs JoLE: JHR e mai mult reduced form (si in ultima vreme au intrat si pe health), JoLE mai mult structural/macro. Nu intelegeti de aici ca numai asta accepta, ci ca sunt sanse relativ mai mari la JoLE cu o lucrare macro-labor decat la JHR. Din cauza asta mie mi se pare greu sa fii transant atunci cand vorbim de revistele bune care sunt destul de apropiate ca valoare intre ele. Probabil ca acelasi tip de dilema apare si daca vrem sa comparam Amfiteatrul Economic cu Virgil Madgearu, dar asta e alta poveste care nu face obiectul acestui post (sau comentariu) 😀

          4. Da, tovarase (asa iti va ramane apelativul 🙂 ), facem deja divagatii mari si nu e locul de ele. De fapt comentariul meu chiar de inceput cu faptul ca ai cam amestecat lucrurile se intoarce iarasi aici pentru ca– vezi si tu– ca lumea poate interpreta emfaza si in partea auxiliara, sa zic asa, si nu neaparat principala a postului: de exemplu, ideea in contextul de fata nu este sa discutam daca lumea ar trebui sa publice in JHR sau JOLE (alternativ, QJE sau Econometrica)– s-ar putea foarte bine sa avem idei fundamental opuse aici (si care conteaza exact epsilon pentru implicatiile postului tau, in genere) si nu te voi convinge astazi ca eu am dreptate 🙂 – ci in a scapa de pseudo-revistele romanesti, “stiintifice” doar pe hartie, si a trece la (incurajarea cercetarii si) cercetare propriu-zisa, cu, in contextul discutat de tine, date din Romania. Ar trebui de fapt discutate mai mult cercetarile de valoare cu date pe Romania si asta poate si aici pe Blog, mai ales ca nu toti au/ati ajuns la conferintele ERMAS, unde e important de (re)precizat ca au fost prezentate asemenea studii si deci aceasta conferinta a raspuns de fapt afirmativ intrebarii din titlul tau inainte sa pui intrebarea. 🙂

  7. (i) Recunosc faptul ca si eu credeam pana nu demult ca e mai greu de publicat in reviste bune/ foarte bune cu date din/ despre Romania. Am constatat in ultimii 2 ani ca nu e asa.
    In plus un alt aspect care in revistele romanesti apare des in procesul de peer review si l-am gasit absent in cazul revistelor din afara se refera la actualitatea datelor. Daca in Romania un set de date se oprea la un anumit an si intre timp aparusera si date care ar fi facut posibila prelungirea seriei aproape automat se solicita includerea celor mai recente informatii. In perioada 2014-2015 am avut trei articole publicate cu acelasi set de date (avand sursa RPL 1992 si 2002) la nici unul dintre articole nu s-a plans cineva ca nu am avut date (si) de la RPL 2011.
    (ii) Uneori cercetatori din domeniul economic activeaza in zone mai de nisa si publica in reviste nu strict din zona economica. De exemplu, articolul nostru publicat in Human Reproduction putea foarte bine sa fie submis (zic eu cu sanse bune) si la Demography (de altfel faptul ca am pus la biliografie o gramada de articole din Demography dovedeste ca ne aflam intr-o zona fezabila). Prima noastra alegere a fost si revista care ne-a acceptat iar la Demography nu ne-a placut si ca aveau o taxa pe pagina.

    1. Pt punctul 1 — cred ca depinde si de cat de mult stiu referees despre datele din Romania. In general, se asteapta ca lucrarea sa foloseasca toate datele relevante si disponibile (macar din motive de “power”). Si, cum zicea si Sebi: daca articolul are o contributie empirica, se va pune accentul destul de mult asupra datelor (si metodelor).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *