Despre mecanisme ale citărilor în zona științelor socio-economice în țări sud-est europene

Cel mai citit (cred că și comentat) articol al Blog EconAcademia este fără îndoială Incentives, scris de Cristian Litan acum jumătate de an, în care se atrăgea atenția asupra potențialelor distorsiuni ale clasamentelor între revistele academice bazate pe  factorul de impact (IF) al acestora. Între timp povestea a căpătat și un feed-back extern (foarte probabil în absența unei relații de cauzalitate indusă de semnul ridicat de Cristian Litan) din partea ISI Thomson Reuters. Astfel pentru anul 2014, revistei Amfiteatru Economic editată de ASE nu i s-a calculat factor de impact în urma autocitărilor excesive. ISI Thomson Reuters (ISI) a sancționat (în cazul altor reviste) mecanismele duale (când citările unei reviste provin într-o proporție însemnată de la un singur alt titlu). Se pare însă că nu există nici o reacție din partea ISI de la practici care presupun mai mult de două rotițe într-un mecanism. Prezentul text dorește doar să aducă în lumină faptul că un semnal de alarmă pentru astfel de practici a existat public încă din luna decembrie 2013 (Teodorescu & Andrei, 2014).

Deși pot exista discuții asupra ierarhiei stricte revistelor de vârf din domeniul economic (chiar și pe acest blog: aici sau aici ), există un consens asupra componenței Top 5 (ordonare alfabetică): American Economic Review (AER); Econometrica; Journal of Political Economy (JPE); Quarterly Journal of Economics (QJE); Review of Economic Studies (RES). Am putea sa comparam povestea asta cu echipele de top europene din Rugby care formau turneul celor 5 națiuni. Că între timp competiția s-a transformat în turneul celor 6 națiuni, nu pune nimeni la îndoială. Iar în zona clasamentului revistelor academice din Economics există voci care ar sugera transformarea în Top 6 prin includerea Journal of Finance (care însă, dacă face analogia cu ce e la rugby, aparține unei alte emisfere).

În articolul din Scientometrics autorii aduc în discuție practica distorsiunilor în ceea ce privește factorii de impact induși de citările în rețele de reviste naționale din țări sud-est europene. Distorsiunile cele mai ridicate apăreau totuși în ceea ce privește mecanismul citărilor de tip morișcă (în discuțiile de pa acest blog s-a utilizat și termenul de citări în cruce), în cadrul rețelei formată de cele 5 reviste din zona economică din Lituania (două dintre ele având în 2010 IF de 5,605 – TECHNOL ECON DEV ECO –  și respectiv 3,866 – J BUS ECON MANAG, aceasta în timp ce ECONOMETRICA înregistra “doar” 3,185). În tot acest timp, editorii acelor reviste au știut să păstreze, totuși, în general, un nivel al autocitărilor situat sub pragul de 50% (tabelul 8, pag. 17). Practic, dacă e să revenim la analogia cu rugby-ul, e ca și cum o țară inexistentă în Top 100: Cuba și-ar face o echipă de rugby incluzând acolo cele mai obeze persoane și clamând apoi că vrea să fie în partea de sus a ierarhiei doar pentru că, poate într-adevăr, ei sunt cei mai grei la cântar.

În cazul celor trei reviste românești din domeniu (tabelul 10, pag. 17), la o analiză de grup situația părea să fie oarecum similară cu cea din Lituania, însă ponderea însemnată a apartenenței la grup era doar aparentă și ceea ce conta cu adevărat erau autocitările. Astfel media autocitărilor era aproape 87%. Două dintre cele trei reviste românești au perceput corect mesajul și au acționat în consecință astfel încât ponderea autocitărilor calculată pentru anul 2014 în cazul ECON COMPUT ECON CYB era 18% în timp ce pentru ROM J ECON FORECAST nivelul era de 36%.

Evident că o variantă mai corectă de utilizare a ierarhiilor furnizate de ISI este cea bazată pe Article Influence Score (AIS) sau, mai cunoscută în România după utilizarea pe scară largă în criteriile de promovare de pe vremea lui Funeriu, o derivată a acestuia: Scorul Relativ de Influență (SRI) care face cumva comparabil AIS pe domenii prin împărțirea la valoarea mediană specifică fiecărui domeniu academic. Acest lucru l-a sugerat, de altfel, și Cristi Litan,  iar prin utilizarea AIS și/ sau SRI ierarhia în zona Economics devine asemănătoare cu cea menționată mai sus (Top 5/ Top 6).

În ceea ce privește situația din 2014 a revistelor “de top” din Lituania, IF pentru TECHNOL ECON DEV ECO a coborât până la 1,563 iar cel pentru J BUS ECON MANAG până la 0,723, aceasta în timp ce ECONOMETRICA s-a dus la 3,889. Nu am stat să refac analiza realizată de autorii articolului din Scientometrics să văd dacă, totuși, motorașul funcționează la o turație mai coborâtă sau schema a dispărut cu totul?

Bibliografie

Teodorescu, Daniel, and Tudorel Andrei. “An examination of “citation circles” for social sciences journals in Eastern European countries.” Scientometrics 99, no. 2 (2014): 209-231.

38 thoughts on “Despre mecanisme ale citărilor în zona științelor socio-economice în țări sud-est europene”

  1. Buna ziua.

    Am citit cu atentie articolul domnului Herteliu.Mi se pare de bun augur. Din pacate nu am reusit sa vad si pe studiul indicat pentru ca ma costa 40 dolari si nu as arunca banii astia pentru ca niste destepti nu lasa acces liber pentru toata lumea. Aici nu s-a auzit de OPEN ACCESS?!

    Oricum nu conteaza cred ca am inteles ideea ca practicade citari morisca a fost deja indicata si deci se cunoastea CHIAR SI IN ROMANIA. Cred cadomnu Herteliu si colegi ai sai stia de ea deja de la publicare? Intrebarea mea e pe subiect spre deosebire de alte comentarii de aici: ce fel de masuri s-au luat, IN CUNOSTINTA DE CAUZA, IN ROMANIA, STIINDU-SE aceste lucruri?

    1. @Liviu: vezi ca tocmai ti-am trimis articolul indicat de Claudiu Herteliu (pe care, spre rusinea mea, inca nu am apucat sa-l rasfoiesc, desi promisesem) la email-ul indicat in profilul de comentator (da, e destul de annoying chestia asta cu no open access… dar cei mai multi editori nu au asta).

  2. Cateva pareri:

    1) Din punctul meu de vedere, orice reprezentare cantitativa a calitatii unui jurnal este orientativa, pentru a determina “categorii” de publicatii.

    In particular, factorii de impact nu sunt aditivi (15 AE fac cat un AER, sau chiar 2 Journal Financial Intermediation cat un Journal of Finance). Asta: a) pentru ca exista zgomot si variatie intre ani — cum spunea si Sebi si b) pentru ca asa oferim incentives proaste, dand impresia ca o publicatie de top poate fi cumva replicata de N publicatii slabe.

    2) Absolut de acord ca sistemul de incentives si clasificare a revistelor din Romania este complet putred. Mai trist mi se pare ca fosti colegi, acum doctoranzi la ASE, il vad ca absolut normal. Deci sper sa existe undeva “generatia tanara” revolutionara, in afara oamenilor care dupa finalizarea unui doctorat la ASE au plecat in afara sa o ia de la zero.

    3) Nu inteleg, din pacate, tendinta de politizare din unele comentarii, si aici ii dau dreptate colegului Hertz. Nu sunt fan (catusi de putin!) al actualului guvern, dar mentionarea explicita a lui Ponta in problema asta nu-si are locul. Sistemul prost gandit a fost prost gandit dinainte. Si as vrea ca excelenta academica sa fie un scop in sine, nu un mod de a rezolva rafuieli politice.

    Acelasi spirit si asupra comentariilor DNA. Autocitarile excesive sunt un gest moral absolut reprobabil, sa ne intelegem. Mediocritatea si cinismul nu sunt insa ilegale, cu atat mai putin un act de coruptie (prerogativa DNA). Mi se pare ca incercam din nou sa transpunem evenimente recente din zona politicului in zona competentei academice. Sunt si acte de coruptie in universitati (cazul Serbanescu), dar sa nu incurcam borcanele.

    1. Da, bine conturata situatia si arata– ca realitate trista– discrepanta intre perspectiva de acasa si cea din afara. Dar nu mai este vorba de asimetrie informationala, cum era in 2004 (unde, la o conferinta la Sinaia, un fost Rector al ASE declara sus si tare, din audienta, ca, parafrazez, ‘noi nu stiam de asta, ca trebuie sa publicam in reviste cotate ISI; acum ca stim, sigur, clar ca acolo vom publica’. Ex post, nu stiu daca se gandea deja la ‘gaming’ sau era doar naivitate 🙂 ).
      O singura observatie, Marius, nu ai cum sa faci mediocritatea ilegala nici ca ideal normativ, ea va exista, prin definitie, tot timpul. 🙂 Insa ce poti face este sa nu o mai recompensezi (imi place sa ma autocitez! 🙂 ). Sa recompensezi doar calitatea. Si desigur, sine qua non, sa te raportezi la distributia calitativa globala (sau macar continental-europeana…macar central-est- europeana…) cand decizi care este media si momentele superioare ale distributiei…

      1. Pai nici nu m-as gandi sa fac mediocritatea ilegala, asta miroase a extremism 🙂 Dar poti intr-adevar, sa descurajezi comportamentul asta in mediul academic.

        Atat timp cat statutul de conferinta/revista ISI se poate cumpara, nu e cine stie ce signalling mechansim. Si ma indoiesc ca a fost vreodata…

        1. De asta nevoia de extremism in distributia pe IF a ISI, mai degraba. Acolo poti linistit sa declari ilegal tot ce e bottom 50th percentile (to be generous)– in mod normal ar trebui sa fie la latitudinea unei facultati, centru de cercetare sa faca asta — si sa faci focus doar pe reviste pe care le citim si in afara Romaniei. 🙂
          Circumstantele atenuante sunt ca inainte de ISI, asa crud cum a fost introdus– si re-introdus–, era jungla, mai ales in socio-umanioare. Ca by-product ai obtinut insa… Amfiteatre Economice.

    2. Draga domnule Zoican,

      Cum ati fost student pe la noi, stiti ca studentii si doctoranzii nostri sunt vinovatii fara vina. Cei norocosi pleaca la timp.

      Si altii am vrea “ca excelenta academica sa fie un scop in sine, nu un mod de a rezolva rafuieli politice.” Ca “excelenta academica” ar rezolva multe din problemele noastre, primesc.
      Insa cine sa aiba timp si pentru “excelenta academica”, domnule Zoican? Care tovarasi nu se multumesc cu piuitul si cu alergatul dupa graunte, se omoara dupa oase de partid. Cel care apuca osul al mai gros face legea si imparte premiile intai cu coronita!

      1. Asa o fi, dar daca altii amesteca politica si stiinta nu trebuie sa o facem si noi.

        Da, este o selectie adversa a oamenilor care ajung in functii de conducere. Asta este, mai mult sau mai putin, oriunde in lume.

        Nu mi se pare normal insa, ca numitorul comun al oricarei discutii pe forumuri sa fie “jos X” sau “jos Y” (Ponta, Oprea, Basescu, Iohannis, numiti mai mult sau mai putin explicit). Astea sunt argumente ad hominem. Nu e (numai) unul sau altul vinovat aici, nu putem transfera responsabilitatea asa usor pentru ca ne e antipatic un guvern anume.

        Ca exista o problema adanca de mentalitate in societate, care a fost accentuata de hazardul moral in politica in ultimii 25 de ani, si ca starea cercetarii e un simptom, de acord. Dar hai sa cautam solutii, sa facem presiuni pentru implementarea lor: sa schimbam infrastructura. Si o sa se rezolve si problema incompetentilor.

        1. Eu, au contraire, cred ca Bucuresteanu’ a surprins, si aici si in alta parte in comentariile sale, in putine dar suficiente cuvinte, exact una dintre metehnele mioritice majore. Intr-o societate unde o mare parte din reprezentantii academe-ului vor sa faca politica, si o mare parte din politicieni vor sa obtina… doctorate, rezultatul nu poate fi decat cel asteptat, observat. Se obtine pseudo-academe si pseudo-politica. Sau “analisti economici”, inter alia, sa adaug la divagatie. Radacina a fost intotdeauna aceeasi, e sistemul prost conceput– intre altele, uneori involuntar dar ar fi naiv sa credem ca nu exista si motive strategice, recompenseaza semidoctia, (sub)mediocritatea– dar aceasta e una dintre consecintele, intermediare, vizibile. Termenii “competenta” sau “expertiza” si-au pierdut orice sens in paradisul mioritic. Doctorii in stiinte devin de fapt doctorasi. Si e plin, in genere, de tot felul de gingasi si in cercetare si in politica. 🙂
          Deci, Marius, adevarat ca nu suntem pe subiectul articolului la care se comenteaza (nici tu, nici eu, nici ceilalti), dar imixtiunea politicului in academe-ul autohton este o realitate– mutatis mutandis, falsul “academe” se intinde bine si in politic. Poti sa ignori aceasta realitate, dar unii se trezesc cu ea in fiecare zi.
          So, to Bucuresteanu’: I dig you my man, you’re totally right. 🙂

          1. Draga domnule Buhai,

            Multumesc. Sunteti un fin observator al vremurilor noastre si, spre rusinea noastra, va implicati vadit mai mult decat noi, crescuti sa ne complacem in perpetua constatare ciceronica: O TEMPORA, O MORES!

            In alta ordine de idei, voi propune domnilor si tovarasilor colegi sa introducem in nomenclatura academica gradul profesional de profesor PUISOR: specia diminutiva ce face figuratie in citatul amintit de dumneavoastra si care zboara nestingherita pe holurile facultatilor noastre!

  3. @Ziarist 17 Sep. 2:00 PM
    Titlul sugerat este un inadecvat. Ce te faci cu Miss Universe daca a doua zi dupa concurs i se strica machiajul? Anulezi competitia si declari alt castigator? La ora premierilor acordate de minister (conform metodologiilor schimbate dupa 2013) ierarhia era cea publicata. In acest moment ierarhia e alta.

    @Bucuresteanu’ 17 Sep. 4:15 PM
    Good point relativ la distributia hidrografica :).

    @Victor
    Am verificat acum si in top 10 la socio-economice o singura persoana de la UBB are conexiuni stranse cu AE. Restul par a fi (vorba domnului Bucurestean) pozitionati pe langa alte bazine hidografice.

    1. Domnule Herteliu,

      Imi place ca pe blog APROAPE TOATA LUMEA pare sa discute deschis, sincer si la subiect. Pe dumneavoastra insa va gasesc CRIPTIC. Am retinut inainte de toate ca va place tenisul si concursurile de frumusete, dar inca nu stiu in ce masura ele indica competenta in cercetarea economica sau in evaluarea acesteia.

      Am mai inteles si ca, ca un adevart Lone Ranger, recunoasteti in public ca practicile din facultatile economie romanesti nu sunt bune: VA FELICIT! Pe de alta parte LUATI IN ZEFLEMEA chestiuni serioase privind aceste practici cand ele refera facultatea dumneavoastra: MA DEZAMAGITI CRUNT!

      Puteti in limita BUNULUI SIMT sa declarati ca la ASE se ia de buna orice lista ierarhica impusa DE MAI SUS? Le luati drept BIBLIA CERCETARII: “credem si nu cercetam”?! Cred ca risc sa va dezamagesc la randul meu: va asigur ca nu este nimic divin in listele coapte de Ponta, Minister sau CNCSIS!!!

      1. Stimate domnule Daniel,
        Da, am incercat sa fac unele analogii care sa reflecte din punctul meu de vedere situatia.
        Textul propus de mine (in fapt o prezentare a unui articol din Scientometrics) avea doar in subsidiar AE, mult mai suculenta fiind situatia revistelor din Lituania.
        N-am luat pe nimeni (sau pe nimic) in zeflemea sau cel putin asta a fost intentia mea. Va rog sa fiti mai explicit in a aduce in lumina aceasta latura a mesajelor mele.
        Cat despre ultima parte, trebuie totusi sa recunoasteti ca daca exista niste reguli stabilite mai sus (recte CNCSIS, minister) oamenii care vor fi eligibili pentru a aplica la ceva nu pot fi blamati pentru ca cineva a coborat standardele (stacheta) astfel incat sa poata sa fie luati in calcul.
        N-are treaba dictonul mentionat de dumneavoastra cu situatia in fapt. Eu n-am spus ca CNCSIS a facut bine sau ca situatia e buna.

        1. Se pare ca am scris in acelasi timp si cam in acelasi spirit. 🙂
          PS. Partea cu lipsa criticii intre oamenii care sunteti pe cercetare economica in Romania, in general, ramane (si vezi ca nu sunt singurul care o observa). Daca nu-ti faci tu ordine/ curatenie acasa, cine sa iti faca? 🙂

      2. Doua observatii @Daniel:
        a. (Si) Mea culpa aici, dar nu stiu cat de “la subiect” se discuta. Arguably, tentatia aici e mare sa se treaca pe discutiile initiate in postul anterior al lui Cristian Litan, la care si Claudiu Herteliu face referire in acest post. Ar (fi) trebui(t) sa discutam insa, macar putin, si pe subiect. 🙂 Cat despre “deschis, sincer”, de remarcat, inter alia, ca nu suntem multi care nu sunt anonimi– Claudiu este unul dintre cei care discuta fara sa se simta nevoit sa isi ascunda identitatea. Pentru conformitate. 🙂
        b. De acord ca lipseste cam in totalitate critica interna, unde prin “interna” inteleg si intra-institutionala si intra-sistem si poate chiar autocritica– in comentariile mele de aici si din alta parte am batut de altfel incolo– dar nu as da atat de repede si/sau neaparat o sentinta de “luati in zeflemea”. 🙂

    2. Stimati domn Herteliu si alti domni si doamne,

      Io numai vreau sa dau ca inteleg ca dumneavostra acolo in universitatile romanesti DE STAT nu vadati seama ca in fapt noi, restu asa cumsintem noi grei de cap va platim salariile! Frauda de natura academica asadareste de INTERES PUBLIC, indiferent ce zice Interesul National!!!
      As dori sa sa imi indicati unde pot gasi si clasamenteale Tinere Echipe despre care se vorbea in comentarii.Multumesc!

      1. Domnule Ziarist,

        Absolut de acord ca “gaming”-ul clasamentelor e reprobabil si de interes public. Dar nu e frauda in sensul plagiatului. Aveti atitudinea corecta, dar nu stiu daca si motivatia. Haideti sa raportam problemele astea la obiectivul promovarii competentei pentru a face cercetare de calitate. Nu minimizarii cheltuielii banului public, si referinte voalate la plagiatul domnului Oprea, pozitia UNPR pe scena politica… Asta e scopul?

        1. Stimate domnule Zoican,

          Multamesc pentru acest raspuns!Poate ca e asa cum spuneti da eu zic sa verifcam!Io n-am treaba cu domnu Oprea dac intrebati da Interesu National a dumnealui poatenu fi Interesu Public! As vre sa va pun la randu meu o intrebare: dumneavostra sinteti Gica contra sauchiar tineti cu ursu?Iaca pozna!!

          1. Nu tin nici cu ursu’, nici nu sunt Gica Contra 🙂

            Tot ce spun este sa stam pe subiect cat mai mult putem. Ce treaba are lozinca “Interesului National” cu morisca autocitarilor? In afara faptului ca niciuna nu miroase a bine.

            In general, cand imi exprim o opinie in spatiul public incerc sa exprim idei in domenii unde ma pricep, si mai ales, unde considera si altii ca ma pricep (e.g., economie financiara). Si cred ca e o reteta de bun simt.

            De chibitat in politica, chibitez destul de mult: daca ne vedem la o bere, o sa vedeti ca parerea mea personala despre domnul Oprea probabil ca nu difera de a dumneavoastra. Dar domnul Oprea nu s-a autocitat (altfel intram intr-o bucla de plagiat ad infinitum), deci nu e cazul sa-l invocam aici zic eu.

  4. @Sebi
    Articolul din Scientometrics nu reprezinta o pozitionare? Sistemul are o inertie mare. Vorbeam de rotite, da, ma bucur ca am reusit sa trec (in sensul de a propune/ argumenta si a obtine acceptul prin vot) in Senatul ASE un amendament acum cativa ani ca articolele din MetInt sa nu conteze la impartirea granturilor (locurilor la buget) intre scolile doctorale din ASE.
    Pana una alta totusi se poate incerca puterea exemplului in speranta formarii unei mase critice. Eu vad ca fezabila povestea progresului prin pasi mai mici. Daca mergem pe varianta dihotomica (top Tilburg Univ.: https://econtop.uvt.nl/journals.php sau restul nu conteaza) e posibil sa ratacim inca 40 de ani in pustie ca in Biblie. Cred ca trebuie (asta fara sa citez din articolul despre cum se cerceteaza in economie citat de tine din AE) sa: (1) citim – asta inseamna si a avea acces la ce e relevant (dar macar sa citim la ce avem acces); (2) submitem ideile/ rezultatele la reviste onorabile cu peer review onest. De-ar face 100% din corpul academic asta ca o regula sunt convins ca s-ar filtra si o masa critica de oameni capabili sa mearga spre reviste de categorie minimum B.

    1. Cateva raspunsuri rapide pentru un final (mai trebuie, cum ziceam in primul meu comentariu, sa trec prin acel articol din Scientometrics cat de curand).
      – Pozitionarea asta trebuie facuta public si vocal– dincolo de mediul academic (si relativ obscur academic: to be honest, I have probably never read Scientometrics…), daca sunteti unii care, cum e normal, gasesc — si asa vrei sa dai de inteles– ca sistemul produce distorsiuni. Progresul nu se inregistreaza prin pasivitate, si asta chiar daca ai avea reteaua ta de co-autori si tu ai fi relativ ok (wishful thinking; exista peer effects negative & spillovers, si sunt mult mai eficiente decat cele pozitive…), pentru ca totusi faci zilnic parte din acel sistem, din acea mini-societate din jurul tau. Si, intre altele, you reach out to others who might think, as you, that something is wrong. Pasivitatea nu e o alternativa in nici un caz.
      – Ideea e sa stii care sunt categoriile de jurnale si sa urmezi aici practica internationala, nu e sa restrictionezi intregul lor univers (ai inteles gresit rolul ierarhiei de la Tilburg, in fond acelasi cu cel al oricarei alte ierarhii). Publica in Applied Economics, de exemplu, daca doar acolo poti, doar sa stii ca Applied Economics nu iti aduce nici macar o pozitie de Postdoc in locuri care se respecta (cu Applied Economics fiind o galaxie distanta de enormitatile din ograzile voastre, Amfiteatru Economic included…), a propos de mapping aici la ce inseamna full prof (rector, decan) in tara si ce inseamna doctorand intr-un top place… Put in place the right incentives. Reward quality, not (sub)mediocrity or, worse, cheating… Si scapa de cei care nu stiu, nu vor sau nu pot sa implementeze lucrurile astea firesti.
      – De acord cu finalul comentariului tau, dar e conditionat de alineatul precedent. Incentives matter.

  5. Stimate Claudiu Herteliu,
    Va felicit pentru acest articol! Sintbucuros ca si dumneavostra la Academia de Stiinte Economice din Bucuresti sinteti pe fagasu normal! Creste inima in peptul meu! As vre sa va pun si o intrebare: dvs. in administratia Academia de Stiinte Economice ce masuri ati luati contra acestor practici de morisca si autocitari chiarintre colegii dumneavoastra? La articolulul domnului Cristian Litan euam mai pus intrebare la un coleg comentator de la dumneavoastra da n-a venit si raspuns!http://blog.econacademia.net/2015/03/incentives/#comment-754
    Multumesc!

    1. Desi sunt o rotita in angrenajul administrativ al ASE exista delimitari foarte clare de responsabilitati. Nu cunosc in vreo entitate din mediul academic (din Romania sau din afara – de unde recunosc ca stiu mult mai putine) in care sa se fi luat vreo masura impotriva autocitarilor (fie ele si excesive) sau a altor feluri de angrenaje asemanatoare. Nu este nici o rusine atunci cand scrii ceva sa invoci si alte lucrari anterioare ale grupului de autori (sau chiar a revistei unde se incearca publicarea). Faptul ca se pun la bibliografie lucrari dintr-o anumita revista arata ca acea revista se ocupa de topicul respectiv. Am verificat acum articolul publicat de noi in Human Reproduction. Fara sa ne ceara nimeni avem 4 titluri publicate anterior in aceeasi revista (numarul total de titluri din bibliografie e 39). Cu toate acestea ponderea autocitarilor la HumRep in Journal Citation Report 2014 a fost de 6-10%.
      Pana la urma autocitarile nu sunt un rau in sine. Efectele negative apar atunci cand se distorsioneaza ierarhii (doar) cu ajutorul lor. Trebuie sa tinem cont ca ponderea autocitarilor (calculata ca numar de autocitari raportat la numar total de citari) are doua componente (numaratorul si numitorul)
      Cred ca la AE problema n-a fost neaparat de autocitari in sine (deci numaratorul) ci mai degraba faptul ca numitorul a fost prea mic. Practic nu s-a reusit atragerea unor citari in numar mare si din partea altor reviste.

      1. Let me throw in my own two cents… Nu cred, intr-adevar, ca cineva a spus vreodata ca autocitarile– in sine– sunt de vina (desi practica ridicola ca un editor sa ceara sa citezi alte lucrari din propria revista, ca prerequisite la publicare de exemplu, a fost descoperita si incriminata si in trecut– vezi ‘name and shame’– si la chestii ceva mai rasarite decat Amfiteatru Economic si verii sai din Romania, gen Marketing Science de exemplu- un caz notoriu de revista Mickey Mouse cu pretentii… 🙂 ). DAR, ca sa nu ma repet, sa fim seriosi, oare de ce e numarul asta enorm de autocitari la asemenea reviste? Substratul a fost intotdeauna clar, deci a te face ca nu stii, sau “ca ploua”, nu prea ajuta. 🙂 Nu ma mai repet, e jalnic. Pentru mine nu practicile in sine deranjeaza (acestea fiind deja de asteptat), ci, din nou, drumul pana acolo. Exista ratiuni pentru acele practici: pe sleau, incerci sa acoperi incompetenta (“practic nu s-a reusit atragerea unor citari?”: are you kidding me? pentru ce?… 🙂 ). Incerci sa acoperi faptul ca revista ta e o gluma… proasta. Eu zic ca monsieur Ziarist cam incolo bate (sau ma rog, incolo as vrea eu sa bata 🙂 ). Voi, ca “rotite din angrenajul administrativ”, cum zici chiar tu, si tu care totusi ai mai publicat si in afara ‘mickey mouse realm-ului’, ar trebui sa stiti ce incurajati, ce premiati, si respectiv ce penalizati. Daca nu, uitati-va la, imitati ce au facut si fac in continuare altii. Dar, cand in mod public gasiti argumente pentru a justifica asemenea productii, putem vorbi despre un inteles comun al conceptului “progres”? Your call, at the very end of the day…

        1. Incep cu finalul: premiile la care se face referire se dau/ s-au dat la nivel de CNCSIS. Criteriile nu s-au stabilit la nivelul nostru. Incadrarea in cuartila unu sau doi si dupa IF (nu doar dupa SRI cum era putin mai inainte) este o decizie relativ recenta (din 2013) a celor de la minister.
          Practic daca standardele au fost schimbate era evident ca vor aparea incercari de minimizare a efortului (vezi: Zipf, George Kingsley. “Human behavior and the principle of least effort.” (1949).).
          Ca sa spun situatia din ASE, la noi s-au dat unele premii din fonduri proprii doar pentru articole publicate in reviste din strainatate (cu SRI).

          1. De problema de “incentives” si “disincentives” m-am ocupat cam in tot ce am scris pana acum, deci acolo nu mai repet/ extind. Plus, si ironic, suntem economisti… it’s all about incentives (and opportunity costs), isn’t it?…
            Dar, pe scurt: ati iesit, vreunul, vreo ‘rotita din asta administrativa’ sa protestati public la schimbarea acelor reguli, la regresul vadit al sistemului? In afara de membrii demisionari ai CNCSIS de atunci, care au si scris in mod public ratiunea lor pentru demisie, si unele manisfestari publice izolate precum cea deja mentionata a lui Cristi Litan, cine din sistem (aici in contextul nostru, deci academe-ul economic din tara), cu oarecare puteri decizionale (sau fara, dar cu principii), a protestat? Cine a spus ca nu e de acord? De ce taceti cu totii, cand va afecteaza in mod direct? De ce apar aceste discutii, si dezvinovatiri, etc, doar ca “by-products” ale altor discutii (e si asta bine, better later than never, dar in ritmul asta ajungi unde trebuie sa ajungi intr-o viata viitoare, if at all).
            PS. UBB-ul au decis probabil sa compenseze prin premii pentru Amfiteatre la ei, daca la voi zici ca nu ati dat 🙂 Nu, de fapt e de plans…

          2. Ca avem tovarasi colegi cu premiul intai cu coronita, da. Ca s-ar vedea la dansii rezultate de premiat cu sau fara lupa SRI, ba. Domnu’ coleg Herteliu a aprofundat deja ca tot puiu’ pe limba sa piere, dar are inca de studiat ca nu orice zboara se mananca.

      2. Stimate Claudiu Herteliu,
        Va multumescpentru acest raspns!

        Io sint greu de cap de felumeu, da nu stiu daca trebe doctorat sa imi sune alarma la autocitari de 73%! 73 lasuta! La mine nu suna bine, suna PENA!L Cum am mai spus si data trecuta, dca se incalca etici academice si obtin foloase materiale estecaz PENAL! Directia
        Academia de Stiinte Economice nu crede ca rau in sine?!

        1. Stimate domnule Ziarist,
          Nu suna bine, sunt de acord, insa nu e penal deloc.
          Cred ca este ceva similar cu a da un titlu in presa: “Senzational, ce a declarat Simona Halep imediat dupa semifinala US Open!”.

          1. Stimate domn Herteliu,
            Sinteti tare sugubat! E vina mea ca scriu rapid de pe-un HTC care nu masa sa scriu si iese scris cu piciorele!
            Io nu ma bag pe tenis ca acolo e colegu CTP sef, da ce ziceti de un alt titlu senzatie explica mai bine ce vreu zic!”Banul public aruncat pe reviste sanctionate international.Cazul Amfiteatru Economic, la Academia de Stiinte Economice”
            Daca este PENAL stabileste apoi legea nu dumneavastra!!

          2. Draga domnule Ziarist,

            Fecioru’ nost’ v-a soptit ca nu e dansul carmaci. Eu va felicit si v-am mai felicitat ca va autosesizati, dar tot mi-e ca nu se aplica litera legii. Nu ca nu avem nevoie, dar ca nu avem legea. Ca la plagiate, legea este intotdeauna de partea Interesului National.

            Va rog sa nu uitati in articolul dumneavoastra ca Amfiteatre Economice nu sunt doar pe malurile Dambovitei ci si pe Jiu, Somes, Suceava. Ne-au impanzit Puii cu ele!

          3. Foarte bine faceti domnule ziarist!
            Sa pice poamele rele din gradina universitara!
            Hai Romania, jos cotcodacii!

          4. Are dreptate @Ziarist, tocmai s-au afisat rezultatele la o competitie de proiecte de cercetare “Tinere echipe”, finantate din bani publici. Cele mai bine plasate (“in top”), cel putin pe economice, sunt depuse de catre persoane cu CV-ul plin de Amfiteatre & rudele acesteia. Si atunci, de ce ne prefacem ca nu ne afecteaza in mod direct?

  6. Sebi,
    Merci de aprecieri chiar daca, asa cum ai precizat, subiectul a mai fost dezbatut. Discutii au fost si vor mai fi. Cam asta se intampla cand se ajunge la ierarhii.
    Analogia cu rugby-ul (apropo si de proximitatea cupei mondiale) e buna insa nu-i perfecta. Ma uit in ierarhia pe tari la acest sport, primele trei pozitii nu joaca deloc in turneul celor 5(6) natiuni ;). Din 1987 cand se organizeaza cupa mondiala o singura data (in 2003) a castigat o tara europeana (chiar daca mai mereu au fost finaliste). De asta ziceam de J. of Finance ca mai degraba poate fi catalogat din alta emisfera.
    In aceeasi nota (recitind dialogul nostru din 2007) se pune intrebarea unde punem domenii academice inrudite cu “economics”-ul? Finante/ contabilitate sau business/management sau relatii internationale?

    1. Da, dar discutiile astea trebuie sa se centreze pe mecanism design-ul intregului sistem ierarhic. Cand acesta e prost de la inceput, pe ce discuti, pe consecintele unui sistem cu schelet inferior din start? Si raspunsul e atat de simplu: nu e nevoie sa re-inventati voi, acasa, roata… se stie care lucruri functioneaza bine, care nu au functionat si au fost abandonate, s.a.m.d. Am mai zis ca solutia cea mai simpla este sa plagiati. Insa sa plagiati ce trebuie plagiat, aka sistemele de organizare si evaluare ale cercetarii, nu teze de doctorat sau lucrari stiintifice– a se explica mai departe si colegilor tai. 🙂 Mai incolo, puteti si sa emulati, sa imbunatatiti ce exista, why not? Pana atunci, CNRS, Tinbergen Institute si cam orice alta universitate/ institutie/ consortiu de prestigiu in cercetare ti-au rezolvat problemele (adresata fiind inclusiv intrebarea ta finala). Informatie, informatie, informatie. Faceti-va temele. Sau intrebati… Veniti la ERMAS. Intrebati lumea: ma, voi in afara, aveti deja roti la masina?… 🙂

  7. Salut Claudiu,

    O reactie din fuga, inainte sa fi apucat sa frunzaresc articolul din Scientometrics pe care il citezi. Si da-mi voie sa fiu putin provocator. 🙂 Desi apreciez efortul de a face asemenea analize (si munca de detectiv necesara pentru a descoperi asemenea cazuri de frauda, pana la urma), imi pare oarecum ca discutiile acestea (nu doar la tine) sunt pana la urma relevante in contextul general al evaluarii si ierarhizarii cercetarii doar in masura in care nu vedem padurea din cauza copacilor: id est, cu mult inainte sa fie discutate incercari de “gaming” prin autocitari, citari in cruce si alte procedee ridicole si intreprinse doar de cei care nu pot sau nu vor sa faca cercetare adevarata, lumea serioasa (vezi, e.g., toate universitatile si institutiile de top din SUA, Anglia sau Europa continentala) a trecut de pe ierarhiile pe IF “raw” sa zic asa, pe cele IF “ajustate”– AIS, de exemplu– plus alte dimensiuni complementare, pentru orice ierarhizari, exact pentru ca un scor IF raw are, ab initio, o marja mare de eroare in a indica/ sugera pozitia unei anumite reviste stiintifice in (sub)disciplina acesteia. Cu alte cuvinte, scorul IF “crud” e inferior pentru scopul ierarhiilor si fara sa ai nici o alta problema. Am spus asta, explicit sau implicit, si cu alte ocazii, inclusiv in comentarii la articolul lui Cristi Litan pe care iarasi il citezi. Sa luam doar un exemplu, acest IF crud se calculeaza tot la cate 2 ani. Reviste stiintifice din varful unor discipline precum Annals of Mathematics sau Econometrica au un IF formal (deci cel calculat la 2 ani) surprinzator de mic pentru reputatia lor in cadrul Matematicii si respectiv Economiei, dar in 5 sau 10 ani (lumea are nevoie sa digere acele ‘breakthrough’ articole publicate acolo) sunt deja mult mai citate decat alte reviste rivale (in alte stiinte, cum sunt Biologia sau Medicina nu e cazul, rezultatele experimentale la varf fiind de regula interiorizate/ preluate mult mai rapid). Cu cat mai tehnica, mai riguroasa, mai abstracta, acea revista stiintifica, cu atat mai mare intarzierea, in medie, pentru primele citari. Sa nu mai vorbim de confuzia unora de a compara IF-urile, crude asa cum sunt, inter-discipline (s-a intamplat des in presa romaneasca, si chiar de catre unii care au publicat binisor; mai sunt si eu luat cateodata la “misto” de unii care se afla in trecere prin academe, cu replici gen “ce Econometrica, aia are IF vizibil? Publica in Cell sau PNAS care au totusi IF decent!”).

    Mai adaug si ca discutii pe aceste teme (si altele adiacente, inclusiv de ce ISI sau derivate ISI at all, cu pros si cons…) au fost si la noi (in presa, in mediile online, etc), si chiar din belsug; presupun ca exista asa un ciclu de 9-10 ani la care lume noua se trezeste, rediscuta, apoi problema cade iarasi in derizoriu… 🙂 Niste link-uri mai jos sunt compilate, sub forma de comentarii, in niste posturi mai vechi de-ale mele pe blogul personal (si dau link la blogul vechi ca unele legaturi dintre link-uri s-au pierdut la transferarea posturilor pe blogul meu personal mai nou). Vezi deci http://sebibuhai.blogspot.se/2006/04/dezbatere-privind-cercetarea-din.html sau http://sebibuhai.blogspot.dk/2006/05/dezbatere-privind-cercetarea-din.html sau http://sebibuhai.blogspot.se/2006/12/perseverare-diabolicum-si-altele.html sau chiar http://sebibuhai.blogspot.se/2007/05/topul-universitatilor-din-romania-pe.html, unde si noi doi ne-am mai intalnit de altfel, intre comentarii. 🙂

    PS. Inovativa analogia cu 6-nations rugby tournament (unde, intr-adevar, a 6-a tara participanta e cam in plus 🙂 am sa ii necajesc pe prietenii din Finante cu asta).

    1. Stimate domnule Buhai, dreptate va dau! Dar trista noastra realitate este ca nu ne permitem sa vedem inca padurea din cauza copacilor. Nu ne mai ingroziti, va rog: inainte sa ne luam la tranta cu Cerberul, pe noi ne mananca Puii la trecerea Dambovitei!

Comments are closed.