Investitiile în dezvoltarea resurselor umane în România : nivelul universitar

În cadrul strategiei Europa 2020, România s-a angajat sa reduca o serie de decalaje de dezvoltare a resurselor umane la nivel tertiar. Prezint câteva statistici si aspecte instituţionale care arata blocajele din acest proces, cu precadere blocajele la nivel politic.  Aceste blocaje se reflecta mai ales în mecanismele de finantare a învatamântului superior. Semnalele clare din piata pentru nevoia cresterii numarului de absolventi de învatamânt tehnic  se lovesc de mecanismul actual de distribuire a finantarii de stat catre universitati.  

România are cea mai mică proporţie de absolvenţi de studii superioare din UE28, mult sub media europeană: 13.9% din populaţia 15-64 ani, faţă de 25.3% media UE28 (Eurostat, 2013). Proporţia mică se reflectă în avantajele nete pe care absolvenţii de studii superioare le au faţă de absolvenţii de liceu: România înregistra în 2010 cel mai mare raport între salariile absolvenţilor de facultate şi ale absolvenţilor de liceu din Europa.  Figura 1 arată situaţia raportului între salariaţii cu studii superiore şi cei cu studii liceale în 2010, indicând o rată mare de rentabilitate pentru investiţia individuală în educaţia superioară. Pe fondul acestei rentabilităţi crescute, nu este de mirare, aşadar, că sectorul universitar privat s-a dezvoltat rapid, ducând la creşterea spectaculoasă a numărului de studenţi până în 2008/2009, când recesiunea şi ulterior înăsprirea supravegherii la examenul de bacalaureat au limitat semnificativ numărul de înscrieri la universităţi particulare. Astfel, numărul studenţilor la universităţi particulare a scăzut de la 410.859, maximul înregistrat în anul universitar 2008/2009, la 79.246 în 2013/2014 (date din raportul public anual 2013 al Consiliului Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior, http://www.cnfis.ro/).

Figura1

România are aşadar un potenţial ridicat pentru creşterea semnificativă a numărului de absolvenţi de educaţie terţiară. Această creştere este încurajată de fonduri şi obiective europene, precum ţintele Europa 2020: tinta strategică pe care Comisia Europeană a propus-o statelor membre UE este ca 40% dintre tineri să fie absolvenţi de educaţie terţiară. România și-a asumat un obiectiv de  26,7% pentru persoanele din grupa de vârstă 30–34 de ani. Creşterea este limitată în schimb de rata scăzută de promovabilitate la examenul de bacalaureat şi de preocupările legate de calitatea educaţiei universitare, care duc la retragerea autorizării unor programe de studii superioare, cu precădere în sectorul privat.

Un alt obiectiv de politici publice la care România s-a aliniat,ca membru UE, este creşterea numărului de absolvenţi în domenii tehnice, ştiinţifice şi tehnologice. România înregistrează cel mai mic procent de resurse umane (20-54 de ani) cu educaţie superioară în ştiinţe şi tehnologii din UE28, 13.6% în 2013, faţă de media europeană de 20.5%. Figura 2 arată că tinerii au sesizat deja acest decalaj, România având în prezent un procent ridicat de studenţi înscrişi în programe de educaţie superioară în matematică, ştiinţe şi tehnologii, peste media UE28.

Figura2

Această orientare spre domenii tehnice se poate observa şi în Tabelul 1, care arată că din 2003 până în 2012, numărul de studenţi înscrişi în domenii tehnice la ciclul de licenţă a crescut ca pondere în total de la 28 la 32%. Creşteri s-au mai înregistrat şi în domeniile medical şi artistic, restul grupelor înregistrând scăderi în ponderea studenţilor.

Tabelul 1. Evoluţia numărului de studenţi înscrişi în anul I al ciclului de licenţă  

Grupa de domenii științifice 2003/2004 2011/2012
    % din total
Tehnic 28.03 32.44
Agricol 3.99 3.41
Medical 6.54 11.93
Economic 21.30 16.74
Juridic 5.64 5.87
Universitar 32.74 27.72
Artistic 1.77 1.88
Total inscrieri      476,881      399,464

Sursa datelor: Raportul anual 2013 al Consiliului Naţional pentru Finanţarea învăţământului Superior (CNFIS)

Potenţialul de creştere a numărului de absolvenţi în domeniul tehnic şi medical nu a fost atins. Din perspectiva acoperirii cererii interne, numărul de absolvenţi trebuie să crească pentru a contracara fenomenul de brain drain, mai ales în domeniul medical. În plus, la cererea actuală din partea angajatorilor interni putem să adăugăm potenţialul României ca destinaţie de investiţii pe filiera outsourcingului şi a atragerii unor companii interesate de servicii profesionale la preţuri reduse. Ca să înţelegem decalajul de recuperat şi potenţialul de creştere, putem să notăm că România este pe locul 55 din 143 de state  în topul Global Innovation Index 2014 [Cornell University, INSEAD, şi WIPO (2014): The Global Innovation Index 2014: The Human Factor In innovation, https://www.globalinnovationindex.org/ ] Dintre aspectele care plasează România foarte jos în acest clasament putem număra: rata de cuprindere în învăţământul terţiar (locul 50 din 143 de state), procentul de absolvenţi în ştiinţă şi tehnologie (locul 54), numărul de cercetători (locul 53), în timp ce sub aspectul procentului de întreprinderi de tehnologie medie şi înaltă suntem pe locul 27, iar al exporturilor high tech ca procent din total pe locul 29. Sectorul de export, tehnologizat prin investiţii străine, a fost atras de costul redus al forţei de muncă de calificare joasă şi medie, dar, pe măsură ce exporturile şi investiţiile au crescut, nu a găsit suficienţi angajaţi de calificare înaltă. Pe de o parte, această clasă de angajaţi de înaltă calificare a emigrat şi emigrează masiv în continuare, pe de altă parte formarea de absolvenţi din aceste domenii nu a cunoscut creşteri spectaculoase, pentru că nu este rapidă, şi nu a făcut parte din oferta universităţilor private, fiind un produs complex şi costisitor.

Interesul tinerilor absolvenţi pentru domenii tehnice este clar, nevoile industriei şi ale sectorului medical sunt însă peste ceea ce pot universităţile româneşti să producă pe termen scurt. Creşterea numărului de absolvenţi în domenii tehnice se poate realiza prin modificarea mecanismelor de finanţare a învăţământului superior. Finanţarea de bază a universităţilor nu este realizată în funcţie de  domenii ştiinţifice prioritare. Universităţile primesc finanţarea de bază în principal în funcţie de numărul de studenţi înscrişi. Universităţile pot răspunde cerinţelor pieţei muncii ţinând cont de concurenţa la admitere, însă dinamica instituţională internă le poate conduce la aplatizarea diferenţelor de cerere dintre departamente, la salvarea unor cursuri/departamente cu cerere scăzută, a unor sinecuri, etc. În raportul anual 2013, Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior (CNFIS) critica situaţia:

“Ministerul se exclude, prin aceasta procedura [a finantarii universitatilor-n.n], de la elaborarea unor politici  nationale de dezvoltare a resursei umane înalt calificate si se transforma într-un oficiu care preia necritic deciziile universitatilor.”

Finanţarea prioritară a unor domenii ştiinţifice cerute pe piaţa muncii este blocată la nivel politic şi instituţional de forţe ce urmăresc menţinerea status quo-ului. CNFIS, instituţie cu rol consultativ pentru Ministerul Educaţiei,  este conştientă de problemă şi, “constatând că documentele naţionale de politici strategice nu definesc în mod explicit domeniile care asigură dezvoltarea sustenabilă şi competitivă a societăţii”, a definit domenii prioritare de educaţie (un exemplu în Tabelul 2). Domeniile au fost definite analizând “deficitul de absolvenţi pe piaţa muncii”,”nivelul de atractivitate a domeniului, respectiv aşteptările privind nivelurile de venit după absolvire, pe baza datelor de anchetă disponibile” şi “evaluarea pe care absolvenţii o fac, cu privire la calitatea şi relevanţa programelor de studii din domeniul respectiv, pe baza datelor de anchetă disponibile” [sursa: Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior, Propunere privind stabilirea domeniilor de studii prioritare pentru finanţarea de la bugetul de stat în anul 2012. ]

Mecanismul de finanţare a învăţământului superior trebuie aşadar schimbat, pentru a încuraja explicit creşterea numărului de studenţi în domenii prioritare.  Aceste schimbări sunt însă complexe, de lungă durată şi de natură să creeze nemulţumiri şi presiuni politice. O opţiune pe termen scurt este însă finanţarea directă pentru suplimentarea numărului de absolvenţi a unor facultăţi şi departamente ce pregătesc studenţi din domenii prioritare, pe baza unei selecţii realizate de o comisie de experţi la nivelul CNFIS, în urma analizei performanţei şi capacităţii departamentelor de a creşte numărul de studenţi. Un exemplu de implementare este prezentat  în Tabelul 2, ce enumeră domeniile de prioritate maximă propuse de CNFIS şi numărul de studenţi înscrişi în aceste domenii. Pentru un cost mediu de 1200 de euro/student/an pentru ciclul de licenţă şi 2400 euro/student/an pentru masterat [Estimări de cost pe baza datelor din raportul CNFIS 2013], pentru un obiectiv teoretic de creştere a numărului de studenţi din aceste domenii cu 20%, costul după 3 ani ar fi de 10 milioane de euro pentru întreg ciclul de licenţă şi de 6,9 milioane de euro pentru cel de masterat. Ţinând cont că finanţarea învăţământului superior este de aproximativ 0.3% din PIB, investiţia totală de 16,9 milioane de euro ar reprezenta o creştere de doar 4.02% a bugetului alocat învăţământului superior, neluând în calcul economii potenţiale prin reducerea numărului de locuri subvenţionate în alte domenii.

CNFIS a definit domeniile prioritare de mai sus într-o propunere ad –hoc (în raportul anual 2012 al instituţiei), fără un program special iniţiat de Guvernul României. Un demers oficial de definire a domeniilor prioritare, precum şi constituirea unei comisii de analiză şi evaluare a potenţialului departamentelor vizate de a creşte numărul de absolvenţi ar putea fi realizate la nivelul CNFIS.

Tabelul 2. Numărul de studenţi înscrişi în domeniile considerate de nivel prioritate 5 (maxim) de către  CNFIS

Domeniu prioritar Număr studenţi licenţă anul I Număr studenţi  masterat anul I
Inginerie electronică şi telecomunicaţii 1910 1107
Ingineria sistemelor, calculatoare şi tehnologia informaţiei 2895 1500
Inginerie electrică şi energetică 2089 1199
Biotehnologii 1476 103
Biologie 537 386
Biochimie 92 33
Medicină veterinară 512
Informatică 1620 727
Fizică 345 328
Chimie 413 313
Matematică 553 378
Agronomie, Horticultură, Silvicultură, Inginerie forestieră 1476 1078
Total 13,918 7,152
Sursa: Date din raportul anual CNFIS , 2012

O condiţie complementară pentru creşterea numărului de absolvenţi este ca aceasta să nu se realizeze pe seama scăderii calităţii educaţiei. Sub acest aspect,  orice efort de creştere a numărului de absolvenţi trebuie însoţit de reforme de reducere a corupţiei şi promovare a calităţii în mediul academic.

Legea educaţiei 2011 introducea o serie de criterii de performanţă care ar fi realocat finanţarea spre universităţile de cercetare şi spre universităţi cu calificative de calitate mai bune. Aceste schimbări legislative au fost anulate prin diverse ordonanţe de urgenţă[1] şi ar trebui reintroduse pentru a orienta finanţarea spre universităţile care pot asigura o creştere cantitativă a numărului de absolvenţi fără rabat de calitatate a actului educaţional.  Finanţarea de bază este suplimentată în prezent cu aşa numita finanţare de excelenţă, care în practică ajunge la toate universităţile de stat. Deşi CNFIS a propus criterii de calitate mai stringente pentru alocarea finanţării “de excelenţă”, instituţia comunică foarte transparent în raportul lor anual 2013 că Ministrul Ecaterina Andronescu s-a opus unor astfel de realocări de fonduri spre universităţi cu calificative de calitate mai bune, din considerente de reducere a şocului pentru universităţile care ar fi fost lipsite de finanţare în urma schimbărilor[2].

Un sumar al recomandărilor:

1. Finanţarea directă a unor departamente universitare pentru suplimentarea numărului de absolvenţi în domenii prioritare  ştiinţifice şi tehnice, pe baza unei selecţii a celor mai competitive programe şi a capacităţii lor de a creşte rapid numărul absolvenţilor (finanţare directă, în afara mecanismului actual, foarte politizat ).

2. Creşterea autonomiei Consiliului Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior (CNFIS), permiţând o reformă orientată spre calitate a finanţării învăţământului superior.

[1] OUG nr.117/2013 anula prevederile care limitau posibilitatea de a finanța programele de master și doctorat la universitățile clasificate în categoriile „universități centrate pe educație” și „universități de educație și cercetare științifică” și prevederile care prevedeau alocarea diferențiată a fondurilor pe baza rezultatelor clasificării universităților și ierarhizării programelor de studii (art. 193, alin. 7-10 din forma inițială a LEN 1/2011).

[2] “Totodată, Consiliul a ținut cont de semnalele transmise de conducerea Ministerului Educației Naționale, într-o primă etapă de către doamna ministru Ecaterina Andronescu, la momentul participării la ședința CNFIS din 2 noiembrie 2012, apoi și de către noua conducere a MEN, în cursul lunii ianuarie 2013. Potrivit acestora, se dorea o diminuare a diferențierii bazate pe calitate a finanțării diverselor universități.” (Raportul CNFIS 2013)

9 thoughts on “Investitiile în dezvoltarea resurselor umane în România : nivelul universitar”

  1. Stimate Ciprian Domnisoru,
    Va felicit pentru acest eseu, vine exact la momentul potrivit! Am urmarit cu atentie si raspunsurile dumneavoastra in sectiunea de comentarii si pe mine m-ati convins. As vrea sa va intreb insa ceva ce nu inteleg deloc, probabil pentru ca nu imi merge mintea destul de bine. Daca se inscriu mult mai multi studenti la economie sau la psihologie sau la sociologie decit la fizica sau la matematica sau la chimie, nu e oare un semn ca aceste studii sunt mai cautate si mai apreciate in momentul de fata? De ce ati pune mai multi bani pe masa pentru fizica sau matematica daca aceste domenii pur si simplu nu atrag studenti? Pana la urma vorbim si vorbiti si dumneavoastra de econmia de piata! Va multumesc.

    1. Vorbim aici de locuri finantate de la buget: deci statul poate decide ce finanteaza, pe baza unor evaluari. Dar in orice caz, cand CNFIS a definit domenii prioritare si toate “s-au nimerit” sa fie tehnice, e pentru ca au folosit si sondaje printre studenti sa afle domeniile prioritare. Vedeti si tabelele de mai sus, ce arata o schimbare de interes a studentilor catre domenii tehnice.

  2. @Ciprian Domnisoru
    De acord cu dvs pe puncte, dar nu stiu daca solutia alocarea bugetului preferential pe domenii tehnice. Avem povestea si aici in SUA unde inteleg ca va aflati si dvs.Urmaresc dezbaterile cu atentie pentru ca am copiii care vor termina liceul. Eu prefer sa ii trimit la liberal arts college decat pe un domeniu mult mai specific la orice universitate, desi va fi alegerea lor. Nu cred ca se poate sa fie pregatiti de viata doarcu fizica, dupa cum nu cred ca se poate sa le ajunga doar istoria sau sociologia. Ce dovezi avemca domeniile tehnice sunt cele mai eficace si pe ce va bazati in aceste recomandari

    1. Articolul nu se refera la decizii individuale, ci la decizii strategice la nivel national. Puteti consulta rapoartele CNFIS din 2012 pentru a vedea cum au ajuns la acea lista de profesii tehnice, sau documentele UE pentru a vedea de ce considera necesare investitii in domenii tehnice. In rest, va inteleg preocuparea, si eu consider gresita orientarea exclusiva catre STEM, dar situatia in Romania e si mai grava: daca in SUA studentii mei la CMU au optiunea de a lua cursuri si in alte domenii decat ingineria sau chimia (si chiar iau tot felul de cursuri optionale), in Romania departamentele sunt disjuncte, studentii incarcati numai cu discipline de profil iar elevii “buni la” stiinte si tehnologii renunta sa se mai intereseze de materii umaniste inca din liceu (din ce tin minte).

  3. @Popan, Economist de Serviciu. Toata lumea stie increngaturile politice, dar cand vine vorba de cum sa reformam, nu mai cadem de acord, de aia discutam. Nu mi-e foarte clar ce intelegeti prin democratie in mediul universitar: corpul profesoral? Cand vine vorba de reforme intr-un sistem , de obicei nu le fac cei care sunt obiectul reformelor, ca de-aia sunt reformati: inchipuiti-va ca am vrea sa reformam serviciile secrete sau politia si am face-o democratic, pe baza intereselor celor reformati: nu am ajunge nicaieri, de fapt aici e problema, ca mecanismul democratic a dus la crearea institutiei Consiliul National al Rectorilor, care este cel mai bun garant al intarzierii reformelor si al protejarii universitatilor in mare nevoie de a fi reformate.

    1. Domnule Domnisoru, va multumesc pentru raspuns! Sinteti tinar si energic. E bine. Cind ajungeti mai de virsta mea, mai pierdeti din energie si cistigati in rabdare si tact: veti intelege ca trebuie sa ii intelegeti si pe ceilalti. Ce facem cu cei care nu “corespund” regulilor? Nu e bine sa ii intrebam si pe ei, poate ca vin ei cu solutii. Toti stiu cit valoreaza, sa stiti. Unii sunt mai buni in predare la nivel de baza si se multumesc sa faca asta. Altii pot face si cercetare, la diferite niveluri. Dar trebuie sa gasim o solutie si pentru unii si pentru altii.

      1. Pai solutia s-a gasit: impartirea in universitari de cercetare ,universitati de predare si universitati mixte. Singura problema, putine universitati accepta statutul de universitati de predare, si multa lume care nu face de fapt cercetare sustine ca face. Mai rau, cand vine vorba unde sa crestem numarul de studenti, universitatile cotate slab nu accepta sa piarda din studenti, si uite asa nu se reformeaza nimic.

  4. Stimate domn,
    Sunt in acord cu dumneata ca legea din 2011 a fost din multe puncte de vedere un pas inainte, inclusiv pe propunerea de finantare a universitatilor publice. Aceasta lege dezavantaja insa pe marea majoritate a oamenilor din interiorul universitatilor. Ati avea problema asta la orice lege care ar incerca reformarea sistemului. Dumneata vezi solutia doar in puteri sporite la CNFIS. As dori sa intreb insa daca nu ar trebui sa va ganditi si sa ne gandim si la alte solutii, mai DEMOCRATICE. Majoritatea e pana la urma majoritate, fie ca vrem fie ca nu.

  5. Dom’le cum sa aveti impact real cu Abramburica si aliatii bintuind prin minister si cenefisuri? ‘geaba scrieti voi povesti, fapte sunt faptuite de abramburici!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *