Absolut intamplator am aflat la radio ca acum multi ani, intr-o zi de 13 aprilie, s-a nascut Sergiu Nicolaescu, cu a sa replica celebra (usor reformulata in titlu) dintr-un film politist turnat inainte sa ma fi nascut (mai exact 1972). Prezentul text nu vrea sa se refere la cronici de film (nici nu m-as prea pricepe) ci la fapte asociate peer-review-ului.

Exista mai multe abordari, in mod evident, pentru scrierea articolelor academice. As distinge intre doua asemenea posibilitati: (i) scrierea unui articol pentru o anumita revista si (ii) scrierea unui articol pentru idea in sine urmand ca cea mai potrivita revista sa fie identificata ulterior. Am utilizat si o abordare si cealalta desi in ultima vreme mai degraba am optat pentru versiunea (ii). Evident ca pot exista si versiuni hibrid in momentul in care diverse idei se afla in diverse stadii de evolutie si apare brusc un Call for Papers (CfP) care poate prelua o idee ajunsa pe la 75-85% (sau alte procentaje). Astfel isi poate gasi, uneori, mai usor drumul spre publicare o idee/ proiect care s-a nimerit sa fie foarte potrivita pentru un anume CfP.

Cand insa se utilizeaza varianta (ii) de scriere a articolelor se ajunge la momentul la care trebuie aleasa revista spre care sa se trimita acel articol. Cred ca alegerea celei mai potrivite reviste este o arta in sine (eu, de exemplu, nu ma prea pricep la asta). Citeam destul de recent ca un sondaj a relevat faptul ca mai bine de jumatate din articole au fost publicate in revista spre care au fost submise prima oara. Insa exista si situatii frecvente (as putea parafraza aici o celebra zicere relativ la studentie: nici o persoana din academia nu se poate considera ca apartine cu adevarat comunitatii academice decat dupa ce a primit primul reject) in care un articol isi gaseste cu greu locul. Personal recordul il detine un articol care a primit pana acum vreo 10 (cred) “rejecturi” (marea majoritate de tip desk reject) si despre care am aflat ieri ca a intrat in etapa “in-depth peer-review” la a 11-a incercare. Asta evident nu garanteaza in nici un fel finalitatea favorabila.

Dupa cum vedeti sunt o persoana careia ii place, uneori, sa tinteasca un pic (sau pe alocuri chiar mai mult) prea sus. Uneori chiar se intampla sa mai iasa cu succes (articolul nostru din Human Reproduction a fost prima data submis chiar acolo).  Practic in prezentul text voi prezenta top 5 reject-uri receptionate intr-o apreciere pur subiectiva. E clar si ca uneori rezultatul (top 1, 2) era extrem de previzibil dar… speranta moare ultima.

Nr.	Revista	Impact Factor/ Article Influence Score	Numar zile de la submitere	Tip
1	Nature	41,456/ 21,960	2	Desk reject
2	Science	33,611/ 17,885	6	Desk reject
3	Journal of the Royal Society Interface	3,917/ 1,701	2	Desk reject
4	Journal of Informetrics	2,412/ 0,581	14	In depth peer review
5	Scientometrics	2,183/ 0,431	18	Desk reject

 

Sigur ca am citit pe net si de reject-uri receptionate de la Nature/ Science foarte rapid (13 minute, 3 ore etc.). Chiar si eu la revista modesta unde sunt editor am dat desk reject in 5 minute articolelor care chiar n-aveau ce cauta si care au venit in momente in care am apucat sa le deschid instantaneu. Cred ca se vede din zonele spre care am “submis” ca un factor important pe care il iau (luam e cuvantul mai precis pentru ca in ultima vreme am lucrat doar in echipa) in considerare cand aleg(em) revista este durata peer-review-ului.

Va invit, asadar, ca la un fel de zid al plangerii (sau, dimpotriva, al fericirii) sa va expuneti, in masura in care doriti experientele (ne)publicarii.