Cercetare de sezon: trusa cercetatorului de analiza electorala

Rezumat:

  • Stiintele economice si politice au inregistrat in ultimii ani progrese mari in analiza datelor electorale pentru a identifica si masura fenomenul de manipulare si frauda electorala in Romania.
  • In domeniul academic incepe sa se contureze o imagine obiectiva a problemelor actuale de coruptie electorala in Romania. Cercetarile confirma ca fenomenul de frauda electorala (cumparare de voturi, intimidarea votantilor) este in continuare larg raspandit, mai ales in randul votantilor susceptibili din mediul rural (Volintiru, 2012).
  • La alegerile din 2012 si 2014 s-au inregistrat incidente de mita electorala sau intimidare in randul a 22-26% dintre votanti (Comsa si Postelnicu, folosind metode noi de sondaj)
  • La referendumul din 2012, localitati cu primari afiliati USL au avut cu 5.3% mai mare prezenta la vot decat alte localitati. Distributiile numarului de voturi arata ca cel putin partial, aceasta diferenta a fost generata prin frauda de tip introducere buletine nule (Borcan, 2016).
  • La alegerile locale din 2016, Bucuresti, testele statistice arata semne compatibile cu manipulare electorala in favoarea PSD si in defavoarea PNL (Borcan, 2016).
  • In baza acestor rezultate, sunt recomandate participarea la vot si interventii de monitorizare a alegerilor.

Context si motivatie:

In ultimul deceniu s-a inregistrat o stagnare a democratiei, sau chiar un declin in regiuni precum Europa Centrala si de Est. Romania a scazut in topurile democratiei, publicate de organizatii internationale consacrate. In indexul democratiei al Economist Intelligence Unit (scara 1-10, unde 10 reprezinta democratia ideala), scorul Romaniei a scazut si stagnat la 6.6 dupa 2008, datorita unor componente care s-au deteriorat (in speta procesul electoral, vezi figura 1).  Aceste concluzii se regasesc si in rapoartele de tara “Natiuni in Tranzitie” ale organizatiei Freedom House. Una dintre cele mai problematice teme este desfasurarea alegerilor, cu un scor in continua cadere din 2009, din cauza fraudei electorale si a recentelor scandaluri in privinta votului din strainatate.

Intrucat aceste clasamente sunt in general bazate pe interviuri care solicita opinii si perceptii de la analisti locali, este important sa intelegem ce spun datele obiective despre calitatea procesului democratic in Romania. Informatia despre frauda electorala in Romania a fost pana foarte recent limitata la discutii cu caracter anecdotic, studii de caz, investigatii jurnalistice independente, si cateva investigatii in justitie diseminate in presa. In ciuda faptului ca problemele la urne sunt arhicunoscute, pana recent am avut doar crampeie de dovezi. In ultimii ani stiintele economice si politice au facut progrese mari in a colecta si prezenta date la diverse niveluri de agregare cu metode care cresc credibilitatea rezultatelor.

Acest articol prezinta cateva dintre cele mai recente rezultate din cercetarea privind manipularea si frauda electorala in Romania in ultimii ani. Termenul de frauda electorala este folosit aici cu intelesul de orice forma de interferenta ilegala in procesul de desfasurare a alegerilor democratice. Aceasta interferenta poate fi mita electorala (spre exemplu cumparare de voturi sau mituire a comisiei electorale la nivel sectiei de votare), intimidarea votantilor (spre exemplu, prin violenta sau amenintari), sau fraudarea rezultatelor la sectiile de votare.

Voi limita discutia doar la studii care folosesc metode cantitative riguroase, sau ale caror concluzii sunt bine fundamentate. Discut intai primul studiu cauzal care suprinde manipularea electorala, apoi prezint progresul recent al unor cercetatori din Romania in domeniul identificarii si masurarii fraudei electorale. In ultima parte prezint propriile mele cercetari despre frauda electorala de la referendumul din 2012 si de la alegerile pentru primaria capitalei din 2016. Pentru cititorii care ard de nerabdare sa vada cum se poate captura in cifre frauda electorala: CTRL+F, sectiunea “Cum detectam frauda electorala”.

Figura 1: Romania: Indexul Democratiei (EUI)

Figura 1.

Figure1

Sursa: EUI (www.knoema.com/GDI2016/democracy-index-2015)

 

Ce spun cele mai recente studii:

Unul dintre cele mai bine fundamentate studii despre cumpararea sustinerii electorale este cel al cercetatorilor Grigore si Cristian Pop-Eleches (2012), in care analizeaza comportamentul electoral al beneficiarilor programului Euro 200. Acest program a alocat din 2004 peste 25,000 de cupoane pentru achizitionarea unui calculator pentru elevii ale caror familii aveau un venit lunar foarte mic. In anul 2005, pragul venitului de acordare a cuponului a fost 506,250 lei, astfel incat familiile cu un venit de 506,251 lei nu au primit cupoane, insa cele cu un venit de 506,249 lei au beneficiat de program. Pe baza unui barometru de opinie publica, autorii au comparat gradul de sustinere electorala pentru diverse partide intre famiile cu venit foarte apropiat de acest prag, dar care au beneficiat de program, si cele care nu au beneficiat de program. Avand venituri atat de similare, si dat fiind ca pragul de acordare a fost conditionat doar de marimea bugetului programului, aceste familii sunt considerate statistic identice in orice privinta, mai putin in privinta statutului de beneficiar. Astfel, comparand alegerile electorale ale beneficiarilor cu cele ale non-beneficiarilor, autorii au putut estima cu precizie cat de multe voturi a “cumparat” ajutorul de la govern.[1]

In primul rand, cuponul a convins cu 25% mai multi oameni sa (declare ca vor sa) mearga la vot, deci gradul de participare electorala a crescut. In al doilea rand, in randul beneficiarilor, 10% in plus au declarat sustinerea pentru guvernul care a acordat cupoanele (alianta DA in 2005) decat in randul non-beneficiarilor. Deci aceasta cheltuiala directionata a guvernului i-a castigat (cel putin la nivel declarativ) partidului la guvernare voturi in plus. Desi aceasta metoda de crestere a sustinerii politice nu este ilegala, ea reflecta tendintele ale politicienilor romani de clientelism politic si manipulare a electoratului.

Cercetarea in Romania a inceput sa scoata in evidenta si metodele ilegale de manipulare electorala. Clara Volintiru (2012) structureaza formele de clientelism electoral, relevand, pe baza interviurilor calitative cu experti din Romania, informatii despre mecanismele de cumparare a voturilor. Cercetarea ei arata ca bunurile cu valoare mica, mai ales cele care pot fi considerate materiale promotionale, sunt acordate nediscriminant, in timp ce banii sau bunurile valoroase (spre exemplu telefoane mobile, animale) sunt acordate in functie de garantia pe care o prezinta votantii ca vor alege in conformitate. De asemenea, este evidentiat faptul ca alegatorii din mediul rural sunt mai susceptibili acestor manipulari, din cauza legaturilor sociale mai stranse, si a lipsei de informatie obiectiva despre partidele politice.

Cat de susceptibili sunt romanii la a-si vinde votul se releva in cercetarile lui  Comsa (2013) si Comsa si Postelnicu (2014). Folosind diverse metode de sondaj, autorii arata ca tehnicile traditionale de sondare produc subestimari foarte mari ale fenomenului de cumparare a voturilor. Cand sunt intrebati direct daca si-au vandut votul la alegerile locale si parlamentare din 2012, doar 2.5-3% dintre respondenti recunosc. Ca si in cazul altor solicitari de informatii cu character sensibil, metodele mai noi, precum tehnica listei si metoda incrucisarii raspunsurilor (“Crosswise”), reduc tendinta respondentilor de a ascunde adevarul si produc estimari mai aproape de realitate. In cazul alegerilor din 2012, metoda listei sugereaza ca 22% dintre alegatori recunosc ca le-a fost cumparat votul la alegerile locale si 18% la cele parlamentare. Folosind metoda incrucisarii raspunsurilor la alegerile prezidentiale din 2014, autorii arata ca in cazul a 19-24% dintre alegători s-au oferit bani sau bunuri pentru a vota cu un anumit candidat, iar 16-26% din alegatori au fost primit amenintari menite sa-i determine sa aleaga un anumit candidat.[2]

Cum detectam frauda electorala?

Metodele de sondaj sunt foarte bune pentru relevarea atitudinilor si comportamentelor votantilor. Insa ele sunt scumpe si astfel limitate la esantioane mici care pot fi reprezentative la nivel national, dar mai rar la nivel subnational. Insa in ultimii ani au fost dezvoltate metode noi de analiza a datelor electorale oficiale, care permit studierea in amanunt a unei parti mai mari sau chiar a intregii populatii (mai ales daca datele sunt disponibile la nivel de sectii de votare).

Una din metode foloseste un design similar cu cel din Pop-Eleches si Pop-Eleches (2012), insa utilizeaza pragul electoral de victorie la alegeri locale pentru a studia efectul afilierii electorale locale asupra rezultatelor de la viitoarele alegeri. Aceasta metoda (tradusa literal “discontinuitate in regresie”) care a fost adaptata in contextul electoral de catre Lee (2008), se bazeaza pe faptul ca daca doi candidati reprezentand doua partide, A si B, concureaza pentru postul de primar atunci pragul de castigare a alegerilor de catre oricare dintre ei este 50% din voturile din localitatea lor. In unele localitati partidul A are clar suportul majoritatii (istoric obtinand, spre exemplu, peste 60% din voturi), iar in altele B are sustinere masiva. Insa vor fi intotdeauna si localitati in care voturile sunt impartite strans. Acolo unde vedem procentaje de 48-49% din voturi pentru A si 52-51% pentru B, nu este clar ca electoratul prefera pe B. De fapt, pot exista factori aleatori care in mod intamplator scot la vot acei 2-4% mai multi votanti pentru B decat pentru A (spre exemplu starea vremii in ziua alegerilor). Daca ne concentram doar pe aceste tipuri de localitati, atunci putem argumenta ca noul partid la conducere (cu un procent din voturi depasind pragul de 50%) a castigat ca printr-o loterie, deci afilierea electorala a localitatii este ca si aleatorie. Acest lucru ne permite sa studiem impactul cauzal al afilierii cu un anumit partid asupra rezultatelor la urmatoarele alegeri. Altfel am risca sa tragem concluzii limitate, de exemplu ca votantii care sustin A la locale sustin A si la parlamentare (ceea ce stiam deja).

Intr-un studiu recent (Borcan, 2016) folosesc acest design pentru a studia metodic o intrebare frecventa in Romania, si in general in democratii tinere: la alegeri nationale se voteaza conform culorii politice a primarului? Mai mult, au primarii un rol in atragerea de voturi pentru partidele lor, si daca da, prin ce mijloace? Ca sa raspund la aceste intrebari, compar rezultate la alegeri la nivel national in localitati unde un primar afiliat cu partidul la guvernare a castigat, cu cele unde un astfel de primar a pierdut alegerile locale “la mustata”.

In studiu ma concentrez pe pragurile electorale de la alegerile locale din iunie 2012 si pe rezultatele de la referendumului de demitere a presedintelui din iulie 2012. Acest context are mai multe avantaje: 1. Referendumul a avut acel cvorum de participare de 50% pentru a fi validat, iar presendintele Traian Basescu avea un nivel scazut de popularitate in acel moment. Daca acel cvorum era intrunit, rezultatul ar fi fost demiterea. Deci scopul oponentilor sai politici, pe atunci USL, a fost sa creasca prezenta la vot, iar scopul PDL sa o scada; 2. Referendumul a venit la doar o luna dupa alegerile locale. Noii primari pur si simplu nu ar fi avut timpul necesar sa atraga votanti prin investitii in proiecte vizibile de infrastructura sau asistenta sociala. Deci se exclude un mecanism de ”cumparare de voturi” prin cheltuieli legitime de la buget.

Comparand localitati in care USL a castigat primaria cu o marja foarte mica cu cele in care USL a pierdut primaria cu o marja foarte mica, gasesc ca USL genereaza o prezenta la vot cu 5.4 puncte procentuale mai mare decat celelalte partide. Mai mult, daca ne uitam doar la localitati rurale, acest “bonus” de prezenta favorabil pentru USL este de pana la 6.2 puncte procentuale. Datorita design-ului cvasi-experimental, aceasta diferenta nu poate fi explicata doar de preferintele votantilor, ci ea vine ca un efect aditional al afilierii primarului asupra numarului total al voturilor. Mai mult, nu se vad diferente statistice in procentul efectiv al celor care au votat “DA” intre localitati USL si celelalte (Figura 2), deci voturile propriu-zise nu exprima diferente de preferinta a votantilor.

Figura 2. Alinierea cu USL, prezenta la vot si proportia celor care au votat “DA” la referendumul din 2012, pe localitati

  • Toate localitatile

Figure2a

  • Localitati din rural

Figure2b

Sursa: Borcan (2016). G vote margin este diferenta de procente voturi pentru USL fata de competitor in alegerile pentru primar. Daca vote margin este pozitiv, USL a castigat primaria.

Dar ce inseamna asta? Cum au influentat primarii prezenta la vot?  In primul rand, avem indicatii puternice din investigatii de presa si din instante judecatoresti ca unii primari (USL) au recurs la mita electorala, chefuri electorale si intimidare pentru a scoate lumea la vot, iar altii (PDL) au incercat sa obstructioneze accesul la vot (Biro, 2012, Directia Nationala Anticoruptie Declaratie de Presa, 2013). In al doilea rand, insusi un reprezentant de frunte al USL si pe atunci ministru, domnul Liviu Dragnea, a fost condamnat la doi ani de inchisoare cu suspendare pentru frauda electorala. Investigatiile au relevat, printre altele, o colaborare cu primarii si membrii sectiilor de votare pentru a introduce in urna buletine de vot nule, sau in numele unor persoane care nu ar fi putut vota (emigranti si persoane decedate). Nu exista indoiala ca aceste incidence s-au produs, insa intrebarea este daca ele sunt de o magnitudine care se poate vedea din date.

Raspunsul este “da”, daca stim dupa ce sa ne uitam in date si daca avem cunostinta de ultimele metode din criminalistica electorala. Cum am procedat eu: folosind abordarea inovativa din Beber si Scacco (2012), am dispus datele de la toate sectiile de votare in distributii in functie de ultima cifra a numarul total de voturi (prezenta la vot pe sectie). In conditii de alegeri corecte, pentru sectiile care au avut prezenta mai mare de 100 (majoritatea), fiecare ultima cifra (de exemplu cifra 9 din numarul de 329 votanti la sectia i din satul j) este distribuita uniform cu o frecventa medie de 10%. La alegeri manipulate, este demonstrat stiintific ca oamenii nu pot produce artificial distributii uniforme. Si atunci, daca a existat manipularea numarului de voturi, vom vedea frecvente anormale a anumitor cifre (de exemplu cifra 0 apare semnificativ mai des decat alte cifre). In figura 3, in distributia ultimei cifre de la prezenta la vot la referendum pe sectii se observa ca unele cifre din numarul total de voturi sunt semnificativ mai frecvente in localitati USL (0 si 3) si mai putin frecvente in alte localitati (7 si 9). Dar daca ne uitam la distributia ultimei cifre din numarul de voturi valabil exprimate (deci excluzand voturile nule), nu vedem anomalii de la distributia uniforma. Diferenta o face deci numarul de buletine nule introduse in urne, ceea ce confirma unul din mecanismele de frauda relevate in procesele de coruptie electorala.

Figura 3. Distributia ultimei cifre a numarului total de voturi (stanga) a numarului voturilor valabil exprimate (dreapta) la referendumul din 2012, la nivel de sectii de votare.

  • G localities

Figure3

Sursa: Borcan (2016). G se refera la localitati cu primari USL, non-G la celelalte localitati.

O alta metoda de a detecta manipulare electorala este de a analiza densitatea (impropriu spus –  frecventa) sectiilor de votare in functie de numarul de voturi inregistrate. In cazul referendumului, prezenta la vot a fost cruciala, asa incat ma uit pe distributia sectiilor in functie de numarul total de voturi (Figura 4). Folosind testele dezvoltate de McCrary (2008), demonstrez ca sunt semnificativ mai multe sectii in localitati USL unde prezenta la vot abia depaseste 50% din numarul votantilor inregistrati, decat unde prezenta la vot este chiar sub 50%. Aceasta diferenta (discontinuitate statistica) nu se observa in cazul altor localitati. In alegeri corecte, ar trebui sa observam o densitate a sectiilor continua la pragul de 50% prezenta la vot, pentru ca probabilititatea de a avea la o sectie 49.9% sau 50% prezenta este la limita aceeasi.

Figura 4. Densitatea sectiilor de votare, in functie de prezenta la vot la referendumul din 2012.

Figure4

Sursa: Borcan (2016). G localities se refera la localitati cu primary USL, non-G la celelalte localitati. Se observa o discontinuitate semnificativa in densitatea sectiilor ce depaseste 50% fata de cele imediat sub 50% prezenta la vot, doar in localitati rurale USL.

 

Am folosit aceasta ultima metoda si pentru a analiza alegerile locale din Bucuresti din 2016. Am aratat grafic distributia sectiilor de votare in functie de numarul de voturi pentru fiecare din trei partide: PSD, USB, si PNL (figura 5). Am exprimat voturile ca diferenta intre numarul de voturi pentru candidatul din partidul de interes, si cel mai apropiat competitor al sau (e.g. daca un candidat PSD a castigat locul 1 la sectia A cu 100 de voturi, iar competitorul sau cel mai apropriat a avut 80 de voturi la acea sectie, diferenta pentru candidatul PSD este +20 de voturi; daca la alta sectie candidatul PSD ajunge pe locul 2, cu 70 de voturi, iar pe locul 1 este alt candidat, cu 90 voturi, diferenta pentru candidatul PSD este -20 voturi). Intuitia este aceeasi ca mai sus: in alegeri corecte nu ar trebui sa observam o densitate mai mare de sectii unde un partid castiga decat acolo unde pierde locul 1 la mustata. Dar din nou, realitatea arata altfel: la primariile de sector, PSD are distributii anormale, castigand mai des decat ar trebui, iar PNL pierzand mai des decat ar trebui (anomalie prezenta in sectorul 2, dar nu in sectorul 1). USL are o densitate continua, asa cum ar trebui (intervalele de incredere ale functiei de densitate estimate se suprapun la pragul de castigare a locului 1 pe sectie, spre deosebire de cele din graficele PSD si PNL).

Figura 5: Primariile de sector Bucuresti 2016, densitatea sectiilor in care fiecare din partidele PSD, USB si PNL castiga-pierde locul 1 la nivel de sectie (toate sectoarele agregate)

  1. PSD

Figure5_1

2. USB

Figure5_2

3. PNL

Figure5_3

Sursa: Borcan(2016), manuscris nepublicat.

Toate aceste metode de detectie a manipularii electorale sunt consacrate in literature de specialitate si au deja functii predefinite in programele statistice. Ele necesita date electorale si motivarea clara a presupunerilor pe care se bazeaza implementarea si concluziile testelor.

Concluzii

Pana recent, au existat eforturi disparate de a analiza alegerile si comportamentul electoral din Romania. Progresele din stiintele economice si politice au generat instrumente noi cu care putem lucra pentru a pune cap la cap dovezile de interferenta nelegitima in procesul democratic si pentru a identifica masuri de preventie si corectare. Aceste masuri presupun in mod crucial participarea cetatenilor prin vot si prin monitorizarea alegerilor. Organizatii si grupuri de initiativa precum Expert Forum, Code4Romania, Geeks for Democracy lucreaza in prezent pentru a asigura monitorizarea alegerilor din 11 Decembrie de catre observatori independenti in peste 2000 sectii din tara. Este un moment grozav pentru cercetatorul avid de investigatie a proceselor electorale din Romania.

Legaturi utile:

Studiul meu se gaseste aici.

Mai multe detalii despre metodele de anchetare din criminalistica electorala aici.

Alte studii care au folosit metoda distributiei ultimei cifre din numarul de voturi aici si aici.

Initiativa de recrutare, instruire si echipare a observatorilor electorali: www.fiecarevot.ro, www.efor.ro, www.code4.ro

Referinte:

Biro, A. (2012, July). Referendum 2012. Reportaj sub acoperire din mijlocul armatei PSD. Gandul. Online; posted 25-July-2012 (In Romanian).

Borcan, O. (2016). “The illicit benefits of local party alignment in national elections”, University of East Anglia School of Economics Working Paper series no. 2016-10.

Comsa, M. (2013). “Practici electorale ilegale (alegerile locale și parlamentare din 2012)”, Valorile Românilor. Newsletter seria 2013-2014, no. 3, Septembrie, http://www.sociologic.ro/repository/files/original/e1e6c71109ff71501dd919fa5de4bbfa.pdf

Comsa, M. and C. Postelnicu (2014): “Practici de cumpărare a voturilor și de intimidare a votanților în campania din 2014 pentru alegerile prezidențiale din România”, Studii Electorale Romanesti 20:41. https://resproject.wordpress.com/

Freedom House (2016) “Nations in Transit – Romania”, https://freedomhouse.org/report/nations-transit/2016/romania

Lee, D. S. (2008). Randomized experiments from non-random selection in U.S. House elections. Journal of Econometrics 142 (2), 675–697.

McCrary, J. (2008). Manipulation of the running variable in the regression discontinuity design: A density test. Journal of Econometrics 142(2): 698–714.

Pop-Eleches, C. and G. Pop-Eleches (2012). Targeted Government Spending and Political Preferences. Quarterly Journal of Political Science 7 (3), 285–320.

Volintiru, C. (2012). “Clientelism: electoral forms and functions in the Romanian case study.” Romanian Journal of Political Sciences (01), 35–66.

[1] Acest design cvasi-experimental de cercetare, bazat pe alocarea unui nou statut, a unui program sau a unei interventii sociale in functie de un scor limita intr-un clasament, este consacrat in literatura de specialitate, denumit “Regression Discontinuity Design”.

[2] Tehnica listei compara de cate ori respondentii dintr-un esantion admit cumpararea de voturi cand sunt intrebati direct, cu incidenta acestui raspuns atunci intr-un esantion similar, atunci cand respondentii sunt pusi sa raspunda cate dintre intrebarile de pe o lista (printer care si cea cu privire la cumpararea de voturi) au raspuns afirmativ. Metoda incrucisarii raspunsurilor presupune ca respondentilor li se adreseaza doua intrebari, dintre care una relevanta (“Vi s-a cumparat votul?”) si una irelevanta pentru sondaj (spre exemplu “V-ati nascut primavera?”), dar pentru ale carei raspunsuri se cunoaste distributia statistica in cadrul populatiei. Respondentii trebuie sa spuna doar daca raspunsurile sunt la fel, sau daca raspunsurile difera intre cele doua intrebari. Astfel se poate deduce proportia de raspunsuri “DA” la intrebarea sensibila, pe baza distributiei raspunsurilor la intrebarea irelevanta.

One thought on “Cercetare de sezon: trusa cercetatorului de analiza electorala”

  1. Draga Oana,
    Salutari cu La Multi Ani!
    Foarte fain articol, felicitari!
    Eu is convins ca PSDelu a trisat si acum, ca data trecuta si ca intotdeuna. Dar uite ca domnu Dragnea care fuse deja condamnat si tot a ajuns acu Super Prim Ministru: ti-ai imaginat tu asa ceva? Noi discutam deci de lucruri anormale intr-o lume normala da astea in curand vor ffi normale in lumea anormala a lui Dragnea…
    Ce mai putem face in conditiile astea chiar daca ii detectam cu minciuneaua?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *